#20 - Povestiri din folcDor - Mircea Virgil

Conform Wikipedia, muzicantul, numit și instrumentist, este o ,,persoană cu aptitudini muzicale, care se ocupă, cunoaște și cântă la un instrument muzical ca profesionist.
Lăutarul, este un muzicant popular care cântă la un instrument cu coarde, de obicei într-un taraf. Cuvântul lăutar vine de la instrumentul muzical cu coarde, numit lăută." În prezent, cuvântul lăutar se referă la mai toate categoriile de muzicanți, pornind de la ideea că oricine cântă la o petrecere - la un instrument, sau ca și interpret vocal, se cheamă că e lăutar.
Mircea Virgil își spune, muzicant. Unul dintre acei instrumentiști talentați care a trecut adesea de la rutina meseriei de muzicant profesionist, la cea de creator de linii melodice. Instrumentul cu ajutorul căruia le-a dat viață? Saxofonul! Despre saxofon, Wikipedia ne învață:
,,Saxofonul aparține familiei instrumentelor de suflat din lemn pentru că necesită aceeași tehnică de folosire ca și  fagotul, clarinetul, oboiul, și nu face parte dintre instrumentele de suflat de alamă așa cum este materialul din care este confecționat în întregime, exceptând ancia care produce sunetul. A fost proiectat pentru a fi folosit în muzica simfonică, dar în mare parte a fost ignorat de compozitori, primele succese avându-le în muzica militară. Instrumentul a fost inventat de Adolphe Sax, în anul 1840. El a inclus în denumirea instrumentului și numele său, ca inventator al acestuia. Intenția sa a fost să îmbunătățească clarinetul bass, dar a sfârșit prin a inventa un instrument nou. Brevetul a fost obținut în Franța, pe data de 28 iunie 1846."
Știați că există șase feluri de saxofon, reprezentând timbrele vocii umane: sopran, alto, tenor, bariton și bass?
Așadar, Mircea Virgil a făcut cândva o alegere preferând saxofonul. Sau, saxofonul l-a ales pe el. Deși să înveți să cânți la un instrument muzical nu este deloc ușor și nu de puține ori s-a lovit de momente în care i s-a părut că totul este împotriva lui și că nu va reuși poate niciodată unde și-a propus, Virgil a înțeles că tocmai aceste clipe de deznădejde sunt cele care il vor întări fiind dispus să învețe, că nimic nu este posibil fără perseverență, ambiție, voință și mai ales, pasiune! Pentru că nu e așa de simplu, că vrei să te faci muzicant și gata! În ani și prin intermediul saxofonului, a reușit să scoată la iveală acea parte din sufletul său care își dorise de atât de mult timp să iasă la suprafață și să arate de ce este în stare! Instrumentul i-a devenit frate de cruce și confident. Cu ajutorul lui, a reușit pe parcursul anilor să dea glas celor mai profunde și contradictorii sentimente pe care le-a copt în inimă. Într-o lume de ,,music business" în care una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă muzicanții din zilele noastre este să rămână relevanți într-un peisaj din ce în ce mai competitiv, să fii competitiv înseamnând să fii cu fiecare an care trece o variantă mai bună din ceea ce pretinzi că ești, Mircea Virgil continuă să fie deosebit de activ în peisajul muzicii instrumentale bănățene, bucurându-se de notorietate și respect printre confrații săi.
Și atunci când harul talentului care vine de undeva de Sus se însoțește de ani de muncă asiduă puși în slujba frumosului, cu siguranță că numele îți va fi așezat la locul cuvenit în cartea inimii ascultătorilor și iubitorilor muzicii populare bănățene.
Mai ales atunci când poate nu întâmplător, în alcătuirea numelui tău este cuprinsă o notă muzicală! Și dacă notele muzicale reprezintă pentru muzică ceea ce reprezintă literele pentru scriere, înseamnă că numele ți-a fost predestinat și reprezintă voința lui Dumnezeu...
Manuela Tăbăcar