REVOLUTIA ROMANA 1821

Tributul Romaniei pentru Revolutia OLTENIEI de la 1821 prima lupta de independenta, prima armata romana formata de OLTENIA.
La inceputul secolului al XIX-lea, in plina epoca fanariota, un oltean s-a ridicat in fruntea armatei de panduri, cerand neatarnare pentru poporul roman. Primit de romani cu bratele deschise, eliberatorul Tudor a cazut victima propriilor aliati, nemultumiti de atitudinea patriotica a romanului.

In acel sfarsit de primavara, Revolutia romanilor era in pericol. Tudor se retrasese cu armata sa de panduri spre Oltenia. Intai "dezavuati" de rusi, apoi tradati de eteristii lui Alexandru Ipsilanti, in cele din urma, alungati din Bucuresti de turci pentru ca se temeau ca nu cumva otomanii, in incercarea de a-l aresta pe Tudor, sa incendieze Capitala. Ajunsesera la Golesti in ajun de zi mare - Sfintii Imparati Constantin si Elena - si isi instalasera tabara. Dinspre Bucuresti soseau vesti contradictorii, nu se stia ce se alesese de eteristi. Se stia ca grecii isi aveau un Divan ad-hoc la Campulung.
Tudor Vladimirescu a fost omorat de aliati
Deodata, un vechi cunoscut, eteristul Iordache Olimpiotul vine in galop spre tabara. Spune ca Tudor e trimis la judecata Divanului si reuseste sa-i convinga pe panduri ca Vladimirescu va fi dus "la Divan fara nici o vatamare sau pericol pentru viata lui". Tudor este urcat intr-o caruta de posta, "insotit" de alte carute cu arnauti de paza si dus la Targoviste. Intra in oras asezat pe un cal, cu picioarele legate sub burta acestuia. Iordache Olimpiotul nu l-a predat pe Tudor asa-zisului Divan, ci chiar lui Alexandru Ipsilanti, conducatorul Eteriei. Acesta il da pe mana lui Caravia, cel mai odios dintre capeteniile eteriste, care il inchide in mitropolie si apoi il interogheaza si il tortureaza sperand sa scoata de la el banii pe care i-ar putea avea.Judecatorii: boieri de cea mai joasa speta Departe de a fi un organ de judecata, "Divanul" de la Campulung a avut in componenta boieri de cea mai joasa speta, jefuitori, criminali, profanatori. Acestia au fost oamenii pusi sa-l judece pe Tudor, conducatorul revolutiei. Dar nici acest simulacru nu a fost folosit, ci "de teama ca pamantenii sa nu se rascoale si sa-l elibereze", Ipsilanti a dispus ca Tudor sa fie omorat miseleste, in taina. Pentru ca "si-a permis sa tulbure linistea tagmei jefuitorilor", Tudor a fost asasinat in cel mai barbar mod cu putinta. Calau s-a gasit a fi in acea noapte, la Targoviste, tot Vasile Caravia, cel mai sangeros dintre grecii eteristi. In noaptea de 21 spre 22 mai 1821 (dupa unele surse 26 spre 27 mai), grecul l-a impuscat pe Tudor Vladimirescu, apoi, imediat, i-a ciopartit trupul si i l-a aruncat intr-o fantana parasita de la marginea orasului (dupa unele izvoare, o privata de la Mitropolia din Targoviste). "Astfel a fost curmata prin tradare viata lui Tudor, fara nici o cercetare si fara nici o urma de judecata", spunea colonelul rus Liprandi, informat de martori oculari. Tot el spune despre invinuirile aduse lui Tudor ca "toate acestea au fost numai o nascocire criminala! Nu trebuia oare ca Tudor sa fie executat public, la lumina zilei, decat sa i se curme viata in mod talharesc?".
Ucigasii au incercat sa nege crima
Daca ar fi avut parte de o judecata dreapta, un om care a condus oastea celor fara drepturi, fara libertati, ar fi fost gasit nevinovat. "Judecatori" i-au fost insa boierii si eteristii, tradatorii si ucigasii - "tagma jefuitorilor ". Urmeaza o musamalizare a evenimentelor. Tudor este viu, sustineau eteristii, plecat in Rusia. "Victima a fatalitatii inexorabile" si a patriotismului sau, Tudor a fost totodata victima a tradarii, la care si-au dat concursul o intreaga coalitie de elemente subiective, ce au urmarit aceasta inca de la inceputul revolutiei. El - cel aflat "cu sabia sa in tara sa", cum a spus in ultima zi la Golesti. Istoricii care s-au documentat despre faptele si viata lui Tudor Vladimirescu spun ca acesta era de o moralitate iesita din comun, virtute care s-a dovedit a-i fi fatala. Tudor era integru, prea sincer si consecvent in convingeri, ca sa fi crezut ca adversarul sau poate merge cu perfidia pana la lichidare miseleasca. El, omul din popor, cu o viata de munca si de ideal, cunostea o solutie mai simpla si mai cinstita: infruntarea deschisa. Va fi crezut ca strainul nu-si va permite atata indrazneala in tara altuia si ca Iordache Olimpiotul, pe care "l-am scapat in casa mea din mainile nemtilor, la trecerea lui din Tara Nemteasca in Tara Sarbeasca", nu-i va cugeta moartea. Cu o asemenea doza de naivitate nu se putea face fata unor adversari capabili de intrigi subtile si lipsiti de scrupule. Printre altele, se poate spune ca Tudor a fost victima propriei curatenii sufletesti, care a facut pe atat de multi romani sa-l iubeasca si sa-si puna sperantele in palmele sale. Dar cursul vietii sale a fost intrerupt miseleste, iar Tudor Vladimirescu a continuat sa traiasca in sufletele celor care l-au iubit si in cartile de istorie.
.