Cântec oltenesc – Tudor Gheorghe

Versuri: Virgil Carianopol

Muică, noi suntem un neam,
Ca frunza lucind pe ram,
Dacă n-aveam Jii de soi,
Trăgeam Oltul mai la noi.

Cerul cât e de-nflorit,
De la noi s-a-mpodobit,
Din ștergarul nostru-a luat,
Curcubeul lui vărgat.

Luna plină când e roată,
După pâinea-n țest e luată,
Iar sprânceana ei măiastră,
După cobilița noastră.

Serilor că să lucească,
Le-am dat ia oltenească,
Cloșca lui cu puii goi,
Este cloța de la noi.

Muică, suntem neam de piatră,
Când e vorba pentru vatră,
Suntem pui de brâncoveni,
De panduri și de jieni

Dacă n-aveam munți cum sunt,
Îi scoteam și din pământ,
Dunăre dacă n-aveam,
Jiul Dunăre-l făceam.