Caută-te pe TINE să te cunoști..

Pentru aceasta trebuie sa “cobori “ in propriul tau sine, in propria ta inima, sa te insingurezi, sa te retragi in sinea ta pentru a incepe sa comunici cu tine insuti, pentru a te analiza, a te vedea cu propriii ochi. Cand te retragi in sinea ta in sufletul tau, te desparti temporar de orice contact exterior cu lumea exterioara. stim ca sunt ganduri rebele care adesea iti deranjeaza singuratatea, rugaciunea celor care se roaga, gandurile pe care vrei sa le dezvolti, dar cand cobori in sine, cand iti asculti inima cu adevarat acestea nu mai exista, de fapt nu mai au accesul liber, neingradit in intimitatea, viata ta. Cred ca acest sine , acest eu al tau si aceasta intalnire cu el, adica cu tine insuti se petrece - spiritual vorbind - intr-un univers special.
Am putea numi aceasta experienta intrarea in sine. Ea este atat de necesara pentru a acumula energiile vitale pentru viata, pentru a-ti reda echilibrul moral si psihic, pentru a deveni un crestin adevarat.
in urma unei asemenea experiente, in care te-ai vazut cu proprii ochi in adevarata lumina, cu implinirile, dar mai ales neimplinirile si neajunsurile firii tale si ai restabilit legatura cu Dumnezeu, te intorci in lume cu un chef de viata nebun, dar responsabil. Te intorci pentru a darui din bucuria ta pe care ai intalnit-o in aceasta experienta purificatoare de comunicare cu propriul sine, cu Dumnezeu. Te intorci pentru a face pace si a darui din munca ta, din energia ta, din puterea ta. Pentru a iubi si a ierta. Nu poti altfel sa devii om, cu adevarat om, daca nu te-ai analizat cu maxima luciditate, daca n-ai fost sincer cu tine insuti niciodata. Daca nu te-ai rugat niciodata, cum poti sa fii crestin? Daca nu ai simtit lacrimile vii din inima ta, daca nu le-ai simtit de fapt pulsul, caldura, energia lor. Cum am putea altfel?
Intrarea in sine este o rugaciune tamaduitoare, purificatoare. Pe care o repeti pana la sfarsitul vietii tale de mii si mii de ori. Pentru ca ai nevoie de energie, de echilibru , de curaj, de incredere. Credinta este un act miraculos pentru ca vine din nobletea sufletului uman si din intelepciunea sa, dar nu din inteligenta sau alta putere. Pentru pastrarea credintei vie ,puternice, trebuie mereu sa te intorci in inima ta, acolo unde gasesti cuvintele, puterea de a comunica cu Dumnezeu, de a fi cu El, macar o clipa. Ai nevoie de El, pentru ca te cunoaste cel mai bine si iti daruieste prin legatura pe care ai stabilit-o acea forta morala, acea energie, acea dragoste care te mentine pe linia de plutire, te pastreaza om.
Cand ai aceasta viata in care-ti gasesti timp si vointa pentru a te “realimenta”, a fi sincer cu propria valoare a fiintei tale, cu realizarile si neimplinirile tale, si gasesti puterea de a nu te pierde cu firea in fata eventualelor realizari personale, poti sa crezi ca esti un om fericit, un privilegiat al sortii.
Cred ca aceasta retragere din lume, din tumultul acestei vieti este atat necesar pentru a fi tu insuti, pentru a redeveni tu insuti. si am spus mai sus ce inseamna aceasta: o transformare, o devenire, o experienta morala. Dar, nu este suficienta aceasta pentru a fi mantuitoare. Mantuitoare este fapta, iesirea din sine, intoarcerea in lumea care are nevoie si de tine, ca de toti oamenii in general.
De ce are nevoie lumea de mine, de tine sau de altii, mai ales pentru ca nu suntem din punct de vedere social sau moral o elita? Pentru ca lumea este un sistem sau ar trebui sa fie, care ne uneste, ne armonizeaza pe toti buni sau rai, iar scopul acesteia este de a ne impaca intre noi, de a ne ajuta, de a ne tolera. Nu a ne discrimina, dispretui, invinge. Aceasta este lumea pervertita, stricata de om. Lumea adevarata are nevoie de noi toti, dar mai ales de faptele noastre, pentru a elimina suferintele, nedreptatile din ea. Lumea adevarata are nevoie de noi pentru a ne ierta, pentru ca este un sistem alcatuit din fiinte libere, cu adevarat libere, cum suntem noi. Dar libertatea este si un act de vointa, care presupune rastignirea pacatului, a pornirilor contrare firii noastre umane.
Cum am putea altfel, daca nu am cauta linistea in sufletul nostru, in rugaciunea noastra si apoi sa ne intoarcem cu dragoste la semenii nostri la o viata tumultoasa. Pentru a darui din preaplinul nostru sufletesc. in zadar avem atatea idei, idealuri sau ganduri, nobile fara indooiala, daca nu daruim din ele lumii, daca nu le punem in practica sau nu cerem ajutorul pentru ale transpune in practica, si in zadar traim daca nu putem exprima ceea ce gandim sau iubim. Viata este si evadare din lume, dar si revenire la ea, pentru a nu fi niste lasi sau niste egoisti.
Caută-te pe TINE să te cunoști..
#om #eu #ego