ROVINARI ORȘOVA PRIMA PARTE

Eroarea,iluzia și speranța formează chipul triadic mereu repetabil și indefinit de nuanțat al propriilor descoperiri și redescoperiri interioare cu raportare constantă și substanțială la realitatea geografică.Traseul Rovinari-Orșova,a fost în așa fel ales încît să pot surprinde cadre ale diverselor secțiuni sociale sau naturale,unele de notorietate publică în regimul comunist.Intrând în spațiul destinat exploatării Pinoasa și în satul Pinoasa,am avut pentru moment impresia că sunt în regimul de dinainte de 89,încercînd oarecum un sentiment nostalgic în anumite privințe,fiind vorba despre oameni,despre un spirit departe de consumerismul de astăzi,oameni sinceri ,deschiși,și mai ales lipsiți de intenția unui favor condiționat.Este un spațiu dramatic sub aspect ecologic,chiar social,foarte aproape de frontul gigantelor excavatoare SRS 1400 și SRS 2000,unde asupra satului unde locuiești de zeci de ani,planează dispariția.Prin raportare la mediul antropizat de aici,contrastul este dat de ceea ce a rămas neafectat de exploatările miniere,un peisaj incredibil de frumos,adecvat pentru plimbările cu bicicleta.
Pe mai departe făcând o retrospectivă specifică ,în momentul de față, omului care stă pe fotoliu și scrie,îmi vin în minte clișee și stări articulate în jurul unor locuri deosebite.Aici nu pot să nu aduc în discuție bazinul Văii Motrului,partea superioară a Văii Cernei și bineânțeles lanțul Munților Godeanu,care priviți de pe munceii din bazinul Văii Motrului ecranează tot spațiul la nord de Cerna printr-o diferență de nivel de 1800m.Contrastul puternic de primăvară,de gri-cărămiziu al pădurilor de fag sau verdele crud al copacilor abia înverziți, ,,așezați" pe fundalul alb și alpin al Godeanului ,creează impresia că pentru moment ești în Caucaz sau Alpi.Izbitoare în acest sens a fost priveliștea de la schitul Cioclovina de Sus,de pe Vîrful Cioaca sau Plaiul Paltinei.
Surprizele,unele care te expun provocărilor, sunt inerente dacă nu respecți regulile ,,jocului " turistic într-o manieră înțeleaptă prin care te limitezi cadrului predictibil al potecilor marcate.Utilizând aplicația Munții Noștrii(deși nu obișnuiesc ) ,mare mi-a fost surpriza ca două drumuri existente pe hartă să nu existe când am ajuns la fața locului(vezi eroare hartă).În propria încâpâțînare, tipică de fapt spiritului de explorator ca principui,am făcut uz de speranță că voi ajunge la primul drum care era în cale mea și apărea pe hartă.distanța nu era mare,dar bicicleta,mărăcinii panta,își spun cuvîntul.Ajuns la fața locului-surpriză,drumul nu exista.Dar,mereu este un dar..,am intrat pe modului-uz excesiv de speranță,poate al doilea drum cartat pe hartă există.Panta mai accentuată,hățișul din pădure ,bicicleta care împingeam la ea,grohotișul mă făceau să avensez cu 1km pe oră.Ajuns la fața locului,nici acel drum nu exista.Acesta este momentul în care am intrat pe un alt modul al instanțelor interioare-elaborarea unui meniu complex și sofisticat de înjurături(pe scurt meniu CSI) în care am luat la rând toate calendarele.M-am trezit vorind și sanscrită la un moment dat,dar am uitat-o acum! Și ca motivația meniului CSI să fie alimentată,am accesat Google Earth,și surpriză!!! Formula de răspuns a omului civilizat -,,locația dumneavoastră este momentan indisponibilă,încercați din nou". Na că pasta,pardon pe asta, chiar nu o știam. În fine,am ieșit cam șifonat din chestia asta și dacă dai de o întîmplare neașteptată, regula este să fie și a doua.Când mă așteptam să ajung în Sasca Montană(era în jur de ora 22.30),respiram aerul învingătorului iluzoriu sau iluziei învingătorului,la ce te puteai aștepta,nicidecum la o haită de câini comunitari porniți spre un atac virulent asupra mea.În următoarea secundă eram cu șpreiul paralizant în mână,iar in a doua secundă,ceea ce credeam că mai am 50 m pînă să intru în Sasca Montană,mi-am dat seama că era minim un km.Așa că doar eu și câinii...
Penultima zi a periplului meu,o formează salbaticii Munți Almăjului.A fost un fel de drum al ,,oaselor".Ulterior am aflat de la localnici că pesta porcină a fost de vină.Mirosul de cadaverină era nota dominantă a ,,cimitirului" de mistreți,un adevărat ospăț chiar și pentru câini.
Cazanele Dunării ,drumul de noapte către Orșova și exprimarea sinceră a unui om,(probabil patronul chioșcului unde am resimțit căldura civilizației printr-o ciorbă caldă ), exprimare-,,îmi este tare drag să văd oameni ca time",sincer să fiu îmi reverberează în minte și acum,mai ales că acel ,,drag" a fost cu un accent pe ,,a " pe care la pronunțat cu vibrația sunetului unui tenor desăvîrșit.Cînd vine de zilele Târgoviștei ,mă duc să servesc o ciorbă caldă.....de sinceritate.Ne revedem!