Conacul Balioz din Ivancea

Conacul – parc Balioz din satul Ivancea este un minunat monument de arhitectură peisageră din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Conacul a fost construit la comanda boierului armean Carabet Balioz pe un lot cumpărat de la familia Donici în 1840. Se spune că C. Balioz a fost administratorul şi ginerele lui Manuc Bei. Lucrările au fost începute în 1852 şi finisate peste 21 de ani, în 1873. Edificiul are un plan dreptunghiular și impresionează prin stilul său clasic caracteristic reşedinţelor aristocraţilor ruşi din secolul al XIX-lea. De asemenea, aici mai există un turn de apă în trei niveluri înalt de 32m cu orologiu, hambare, pivniţe, moară, grajduri, fierărie şi alte anexe.

Parcul conacului din Ivancea cu suprafața totală de 7 hectare este creat în anul 1880 de către urmașii lui Carabet Balioz, include mai multe havuzuri şi dealuri artificiale, are planul neregulat, asimetric, fiind dominat de arbori seculari. Aici se regăsesc mai multe specii de arbori şi arbuşti exotici pentru Moldova, cum ar fi: molidul de Canada, teuga, pinul moale, originari din America de Nord; teiul roşu, virgilia galbenă, malinul american, brad argentinian, glicinia chineză, tis, enupăr. Aici se întîlnesc specii relicte de arbori ca copacul gingko despre care se crede că ar îndeplini toate dorințele, iar japonezii afirmă că această specie a supraviețuit exploziei de la Hiroshima și Nagasaki. Parcul reprezintă un model caracteristic liniei „rustice" în arhitectura peisagistică a Moldovei. Asemănător parcului din satul Ţaul, aici este întîlnită o combinaţie spectaculoasă a pomilor fructiferi cu cei de pădure. Parcul cu variata sa colecţie dendrologică e considerat unul dintre cele mai frumoase din republică.

În 1941, urmaşii lui Balioz s-au refugiat peste Prut, iar conacul a fost folosit ca spital militar, baie, bibliotecă, precum şi în alte scopuri. O parte din averea boierului a fost furată şi dezasamblată de localnici. În 1975 conacul a fost luat sub protecţia statului, iar în 1984 complexul a fost transformat în Muzeul Meşteşugurilor Populare, filială a Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. În acelaşi an au început lucrările de restaurare a conacului.