filmov
tv
Aristotel are mere. Ce categorie de obiecte are Aristotel?

Показать описание
Despre Categoriile lui Aristotel. Si implicit gramatica...
Se zice că nu e frumos să pui etichete. Totuși Aristotel a făcut-o. Am povestit data trecută despre silogismele lui Aristotel și apariția logicii moderne.
Ei și silogismele sunt făcute din propoziții. Propozițiile reflectă realitatea din jur. Și Aristotel stătea și observa realitatea din jur. Calul aleargă, Vântul suflă ușor, Omul ară câmpul, Femeia spală rufe la râu. Realități certe pe care le exprimâm în propoziții formate din cuvinte. Acum Aristotel voia sa instrumentalizele cuvintele astea în folosul rațiunii și al adevărului. Voia să vadă ce poate face fiecare cuvânt și cum pot fi ele folosite pentru a raționa corect. Cuvintele disparate... Cal, aleargă, Vânt, suflu, ușor,om, arătură, câmp, femeie , spalat, râu....fiecare cuvânt semnifică ceva în sine dar parcă are o altă funcție atunci când îl folosim în propoziție. Fiecare cuvânt poate deveni mai multe chestii. Și cum era pus pe categorisit tot, au apărut Categoriile. Toate lucrurile luate separat le-a încadrat în una din aceste 1+9 categorii. Toate Lucrurile din jur pot categorisite așa:
Substanță,
Cantitate, Calitate, Relația, Loc, Timp, Poziție, Posesie, Acțiune, Pasiune.
Cat 1b25-27
Pe de-o parte Substanța. Ousia la greci. Cea mai importantă pentru că ea este subiectul despre care se vorbește. Despre ea vorbim când vorbim. Este obiectul gândurilor noastre.....Mihnea ai spus ca e subiectul și apoi că e obiectul....hotărăște-te. da știu...ambele....În filosofie și în logică limbajul nu e mereu cel colocvial și mai trebuie lucrat la asta. În fine substanța este ceea ce arătăm cu degetul și pe care punem mâna, tot ce există practic. Deci e o categorie pretty importantă.
Substanța la Aristotel e formată din 2 componente ce coexistă, materia și forma. Nu poate exista materie fără formă sau invers, nu-i așa? Poți să-ți imaginezi ceva fără formă, sau poți să-ți imaginezi o formă care nu e din nimic? Nu. Mai mult, Esența lucrurilor, concept foarte important în ontologia lui Aristotel....a tuturor de fapt pe parcursul istoriei filosofiei, o să vedeți că toată lumea, toți gânditorii s-au dat de ceasul morții să dibuiască care este esența lucrurilor...ei bine la Aristotel e chiar Substanța. Esența substanței Cal este condiția sa de cal, ceea ce îl face cal și nu capră sau piatră sau smartphone. Căloșenia sa. Cal-itatea de cal. Arată ca un cal, se poartă ca un cal deci e cal. Esența cuțitului este că e ascuțit și taie, a cănii este că ține lichide în ea. A ciocanului că bate cuie. Este funcția sa pe lume practic. Menirea sa. Este ceea ce îl face să fie ceea ce este. Este o proprietate fizică și se vede, nu ca la Platon, ceva transcedent hă hă în nu știu ce lume a ideilor. E aici. Esența este substanța. Calul poate să fie negru sau maro, rapid sau leneș, mare sau mic, viu sau mort, tot cal rămâne. Toate celelalte sunt calități accidentale. De altfel Aristotel chiar așa le-a numit. Accidentalele. Și sunt toate celelalte 9. Celelalte 9 sunt proprietăți, însușiri ale substanței, ce face substanța, cum se simte substanța, unde e substanța, când vine substanța, cât costă substanța, îți place substanța....
Cantitatea. Doi cai. Calitatea. Cal alb. Relația. Calul vecinului. Locul Calul la țară. Poziția. Calul stă în picioare. Posesia. Calul are potcoave. Acțiunea. Calul aleargă. Pasiunea. Calul este dresat.
Pasiunea la Aristotel se referă la cum este afectată substanța. Cum se acționează asupra ei mai degrabă decât la o stare emoțională.
Astea 9 sunt chestii spuse despre despre substanță, despre subiect, sau predicate despre subiect.
Și da. De aici vine cuvântul predicat. Să vă povestesc. Cuvântul grecesc Kategoria însemna a acuza și Aristotel l-a folosit în sensul de Calul este acuzat că aleargă, Femeia este acuzată că spală samd. Apoi în traducerea în latină din sec VI a lui Boetiu a devenit Predicamenta care însemna de fapt categorie în sensul actual. Și astfel avem cuvântul predicat. Adică ceva ce se spune despre un subiect. Sigur se vede că nu toate cuvintele de acolo sunt predicatele pe care le știm de la gramatică. Omul ară câmpul , Vântul suflă ușor, câmpul și ușor sunt complemente știm noi astăzi dar Aristotel nu voia atunci să facă gramatică ci doar să deslușească cum stau lucrurile. Prima gramatică va apărea la romani in sec I en. Dar vrând nevrând Aristotel a reușit sa devină și strămoșul gramaticii.
Bibliografie
Aristotel, Categorii, Editura Paideia, 2015
Se zice că nu e frumos să pui etichete. Totuși Aristotel a făcut-o. Am povestit data trecută despre silogismele lui Aristotel și apariția logicii moderne.
Ei și silogismele sunt făcute din propoziții. Propozițiile reflectă realitatea din jur. Și Aristotel stătea și observa realitatea din jur. Calul aleargă, Vântul suflă ușor, Omul ară câmpul, Femeia spală rufe la râu. Realități certe pe care le exprimâm în propoziții formate din cuvinte. Acum Aristotel voia sa instrumentalizele cuvintele astea în folosul rațiunii și al adevărului. Voia să vadă ce poate face fiecare cuvânt și cum pot fi ele folosite pentru a raționa corect. Cuvintele disparate... Cal, aleargă, Vânt, suflu, ușor,om, arătură, câmp, femeie , spalat, râu....fiecare cuvânt semnifică ceva în sine dar parcă are o altă funcție atunci când îl folosim în propoziție. Fiecare cuvânt poate deveni mai multe chestii. Și cum era pus pe categorisit tot, au apărut Categoriile. Toate lucrurile luate separat le-a încadrat în una din aceste 1+9 categorii. Toate Lucrurile din jur pot categorisite așa:
Substanță,
Cantitate, Calitate, Relația, Loc, Timp, Poziție, Posesie, Acțiune, Pasiune.
Cat 1b25-27
Pe de-o parte Substanța. Ousia la greci. Cea mai importantă pentru că ea este subiectul despre care se vorbește. Despre ea vorbim când vorbim. Este obiectul gândurilor noastre.....Mihnea ai spus ca e subiectul și apoi că e obiectul....hotărăște-te. da știu...ambele....În filosofie și în logică limbajul nu e mereu cel colocvial și mai trebuie lucrat la asta. În fine substanța este ceea ce arătăm cu degetul și pe care punem mâna, tot ce există practic. Deci e o categorie pretty importantă.
Substanța la Aristotel e formată din 2 componente ce coexistă, materia și forma. Nu poate exista materie fără formă sau invers, nu-i așa? Poți să-ți imaginezi ceva fără formă, sau poți să-ți imaginezi o formă care nu e din nimic? Nu. Mai mult, Esența lucrurilor, concept foarte important în ontologia lui Aristotel....a tuturor de fapt pe parcursul istoriei filosofiei, o să vedeți că toată lumea, toți gânditorii s-au dat de ceasul morții să dibuiască care este esența lucrurilor...ei bine la Aristotel e chiar Substanța. Esența substanței Cal este condiția sa de cal, ceea ce îl face cal și nu capră sau piatră sau smartphone. Căloșenia sa. Cal-itatea de cal. Arată ca un cal, se poartă ca un cal deci e cal. Esența cuțitului este că e ascuțit și taie, a cănii este că ține lichide în ea. A ciocanului că bate cuie. Este funcția sa pe lume practic. Menirea sa. Este ceea ce îl face să fie ceea ce este. Este o proprietate fizică și se vede, nu ca la Platon, ceva transcedent hă hă în nu știu ce lume a ideilor. E aici. Esența este substanța. Calul poate să fie negru sau maro, rapid sau leneș, mare sau mic, viu sau mort, tot cal rămâne. Toate celelalte sunt calități accidentale. De altfel Aristotel chiar așa le-a numit. Accidentalele. Și sunt toate celelalte 9. Celelalte 9 sunt proprietăți, însușiri ale substanței, ce face substanța, cum se simte substanța, unde e substanța, când vine substanța, cât costă substanța, îți place substanța....
Cantitatea. Doi cai. Calitatea. Cal alb. Relația. Calul vecinului. Locul Calul la țară. Poziția. Calul stă în picioare. Posesia. Calul are potcoave. Acțiunea. Calul aleargă. Pasiunea. Calul este dresat.
Pasiunea la Aristotel se referă la cum este afectată substanța. Cum se acționează asupra ei mai degrabă decât la o stare emoțională.
Astea 9 sunt chestii spuse despre despre substanță, despre subiect, sau predicate despre subiect.
Și da. De aici vine cuvântul predicat. Să vă povestesc. Cuvântul grecesc Kategoria însemna a acuza și Aristotel l-a folosit în sensul de Calul este acuzat că aleargă, Femeia este acuzată că spală samd. Apoi în traducerea în latină din sec VI a lui Boetiu a devenit Predicamenta care însemna de fapt categorie în sensul actual. Și astfel avem cuvântul predicat. Adică ceva ce se spune despre un subiect. Sigur se vede că nu toate cuvintele de acolo sunt predicatele pe care le știm de la gramatică. Omul ară câmpul , Vântul suflă ușor, câmpul și ușor sunt complemente știm noi astăzi dar Aristotel nu voia atunci să facă gramatică ci doar să deslușească cum stau lucrurile. Prima gramatică va apărea la romani in sec I en. Dar vrând nevrând Aristotel a reușit sa devină și strămoșul gramaticii.
Bibliografie
Aristotel, Categorii, Editura Paideia, 2015
Комментарии