Iosia Regele Iudei, Personalități ale Vechiului Testament - Nimic fără Dumnezeu | Vlad Rădulescu

ABONAȚI-VĂ GRATUIT CANALULUI NOSTRU ȘI DISTRIBUIȚI PRIETENILOR
Alătură-te acestui canal pentru a primi acces la beneficii:

NE PUTEȚI URMĂRI ȘI PE FACEBOOK

Vlad Rădulescu

PARTENERI MEDIA:
PARTY MEDIA STUDIO

Personalități ale Vechiului Testament, Iosia Regele Iudei

Bună ziua tuturor, bine ați revenit la emisiunea noastră, „Nimic fără Dumnezeu”.
Astăzi vom discuta despre Personalitățile Vechiului Testament și anume vom vorbi despre Regele Iosia al Iudei. Regele Iosia, cel care a domnit între anii 640 și 609 înainte de Hristos, a fost fiul lui Amon şi al Iedidei. Acesta și-a exercitat autoritatea peste ținutul Iudei timp de 31 de ani, de la vârsta de 8 ani, în secolul al 7-lea înainte de Hristos.
În cartea a patra a Regilor, la capitolul 23 versetul 25 aflăm că, Iosia ,,s-a întors la Domnul din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise, aşa cum nu mai făcuse niciun împărat până la el şi cum nu avea să mai facă vreunul după el”. Iosia a nimicit idolatria şi vrăjitoria şi a restabilit credinţa adevărată în Dumnezeu chiar pe baza Cărţii Legii pe care au găsit-o oamenii lui în Casa Domnului.
În al 18-lea an al domniei sale, la vârsta de 26 de ani, marele preot Hilchia îl anunţa pe logofătul împăratului, Şafan că a găsit cartea Legii în Casa Domnului şi i-o înmânează. Aceasta o citeşte şi înaintea împăratului, care îşi sfâşie hainele şi se smereşte. El trimite soli către proorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, care prevesteşte nenorociri amarnice dar care, din pricina smereniei împăratului, căruia i s-a mişcat inima şi a plâns şi s-a smerit, sunt amânate până după moartea sa.
Iosia a murit la Meghido, ucis de faraonul Neco, care pornise împotriva asirienilor şi căruia i-a ieşit în întâmpinare. Deşi Neco trimite soli care-i transmit că nu are nimic cu el, ci a pornit un război împotriva asirienilor, Iosia nu-l ascultă, îşi schimbă hainele, hotărât să lupte împotriva lui. Iosia este rănit grav de arcaşi şi se stinge din viață pe câmpul de luptă.
În perioada vetero-testamentară, consacrarea se făcea prin ungerea cu ulei sfinţit, iar cei astfel aleşi erau preoţii, prorocii şi regii. Unsul era supus din acel moment voii lui Dumnezeu. Alegerea se făcea luându-se în considerare o calitate cu totul aparte, o virtute, ceva care îl distingea de semenii săi sau prin glasul lui Dumnezeu. Aşadar, această vocație și menire sfîntă nu se transmitea, precum la celelalte popoare, pe cale ereditară. Mai mult decât atât, nu era o ungere cu caracter irevocabil şi infailibil, ci darul i se putea retrage celui care n-ar mai fi urmat, prin fapte, chemării pentru care a fost rânduit.
Sfânta Scriptură nu reprezintă numai o simplă istorisire a unor evenimente din viața și cultura poporului ales, ci şi o sursă de înţelepciune spirituală, o prezentare obiectivă a inceputului mântuirii neamului omenesc. Dragi credincioși, vă dorim o zi ușoară și până data viitoare, numai bine. Doamne-ajută!

#Ortodox #NimicFărăDumnezeu #VladRădulescu