Adrian Bezna & Cristian Pustai - Eu, când treci cu mersul tău

Când treci
cu mersul tău de fată
de parc-ai fi un ceas de preţ,
mi-aruncă timpul cu dispreţ
trei firimituri de niciodată.

oraşul tot e-un ceas de paşi
când treci
cu mersul tău de fată,
din paşii tăi
trecuţi – rămaşi,
se schimb-a ceasurilor dată.

când treci,
trec trenurile-n gări
să ducă
oamenii la oameni
să mai împartă întâmplări.
când treci,
nu-i loc de întrebări.

când treci,
aşa cum tu nu ştii,
se-adună preşedinţi de state
să hotărască de e noapte
cu mersul tău
sau, poate, zi.

pe lângă oameni buni
sau răi
cum treci tu,
n-a trecut vreodată prin lume
un alt mers de fată.
Ce-i lumea
fără paşii tăi?
când treci,
m-apucă un dor de ducă
pe lângă plopii încă pari
în miezul miezului de nucă m-aş duce,
doar să nu dispari.

când treci, de fapt,
aşa cum treci,
aşa cum trec
doar trecătorii
prin faţa porţii închisorii,
îngheţ precum pereţii reci

Versuri: Adrian Bezna
Recită: Cristian Pustai
Orchestrația: Eugen Mihăescu
#bezna #fata #mers #folk #muzica #versuri