Sebah - Umbre de eroi

Versuri si interpretare: Sebah

Trei umbre de eroi danseaza-acum in scara goala,
Cutii de bere lipsa, mucuri stinse, nimic ca odinioara
Plecari la intervale diferite, trenuri fantoma dintr-o gara
Trei drumuri legate-n intersectie se pierd si se separa

Inca o bere si-am plecat, asa ziceam odinioara
Acum o bere ne asteapta pe-o terasa, uitata intr-o doara
Fa dracu ceva sa nu mai doara, c-am fost frati si nu amici de-o vara
Am impartit si bune si rele, si paine si vin si case si frig si ultima felie dintr-o portocala

Bagaje impinse incet spre cala, in loc de adio, la revederele e stins, un foc de o lumina pala
Vad totul in sepia, culori de amintiri ce fac totul sa para
Departe de-aproape, incerc sa le strang in pumn, imi scapa in zboara

Fiecare cearta, fiecare fata, fiecare gand, fiecare noapte beata
fiecare promisiune incalcata, fiecare plimbare spre centru,
fiecare palma luata, fiecare tigara luata sau data, fiecare bere imprumutata
fiecare dezamagire infruntata, fiecare chef facut beci intr-o-ncapare-ntunecata
fiecare chiul, fiecare cafea fiarta la ibric, fiecare fata de masa patata, fiecare secret,
fiecare buza crapata de vant, fiecare banca stearsa de fiecare fund...

Din parc unde stateam, discutand, tacand sau impartasind vreun gand, poate fericiti de beti tipand
Am pictat sute de zambete-mpreuna, acum le pun in rama plangand
vorbe de duh, strarnite de un sentiment profund, le-am adunat pe toate rand pe rand,
iar acum le-am scapat pe jos
"Prin ochelari te vad jegos, ii dau jos, esti tot jegos" sau "am un fund in care sa te relaxezi daca-ti merge prost"
"nu pot vorbi acum, sunt in focuri"- le stiu pe toate pe de rost, ma-ntreb acum cu ce folos
cand discutam mai rar, ca trei straini cu-o alta viata-n urma, franturi de deja-vu frumos

Ma-ntreb "de ce?", cu voce tare, dar nici macar n-o recunosc
Suntem departe, e drept, asta e tot, oare?!, nu stiu, sunt prost
Dar stiu ca ne trezeam pe-aceeasi muzica si-o ascultam cu totii, oriunde am fi fost
Vorbeam mereu, nu trecea zi fara sa aflu ce faceti si unde sunteti sau cate zeci de cutii de ursus ati mai stors
in irish sau alt bar,
nu inteleg, unde sunt toate, unde au plecat , de ce dispar?
Ne-am schimbat noi asa de mult? Sau ne-am pierdut doar temporar?
Avem puterea sa gasim in noi copilul primordial?
Si sa ne bucuram de el ca de un ultim dar, facut de noi celor ce vom fi fost, ce suntem, si ce vom fi intr-un viitor neclar

Am fost copii, am fost profesori, am fost si ziaristi, am fost freelanceri sau luptatori de judo-ncinsi, am fost elevi si fotbalisti,
am fost studenti si am fost prinsi cu minciuni catre parinti, dar nu catre noi insisi

Suntem barbati acum, am mai crescut si alergam de disperati
Spre-un drum mai bun, mai multi bani si case cu multi metri patrati
Am fost singuri, suntem familii aproape toti cu kilometri de griji adunati
Vom fi sau suntem parinti, prioritatile sunt altele, ei sunt mai importanti

Dar inainte de toate, sa nu uitam, am fost prieteni si am fost frati
Ne-am adunat si de pe jos cand am fost destramati,
Am ras impreuna, am plans impreuna, niciodata n-am fost separati, in fine...

Ce vreau sa-ntreb e dac-o sa mai fie bine, timpul trece, prietenii putine
nu va suparati pe mine, vreau ce-a fost/ va vreau pe voi, oricare imi convine