filmov
tv
COVID-19 și pacienții cu boli cardiace - întrebări, răspunsuri și recomandări

Показать описание
Sufăr de o afecțiune cardiacă. Sunt mai predispus să mă infectez cu COVID-19 față de persoanele care nu au o boală cardiacă?
Nu, orice persoană se poate infecta. Totuși, cei cu patologie cardiacă subiacentă pot avea o probabilitate mai mare de a fi simptomatici sau pot avea forme mai severe ale infecției față de persoanele fără afectare cardiacă.
Până acum, majoritatea persoanelor infectate cu COVID-19 au dezvoltat o formă ușoară de boală virală, care include durere în gât, tuse, dureri musculare, febră, în timp ce unii (până la 5%) au dezvoltat infecții de căi respiratorii inferioare/pneumonie. Încă nu există certitudinea că pacienții cu boli cardiace sunt mai predispuși să dezvolte infecții de căi respiratorii cu
COVID-19, dar acest lucru este probabil, din moment ce aceștia dezvoltă infecții de căi respiratorii cu alte virusuri cum ar fi virusul gripal.
• Riscul de a dezvolta simptome severe ale infecției COVID-19 este similar pentru toți pacienții cu boli cardiace sau există diferențe?
Baza contractării infecției este aceeași pentru toți indivizii. Virusul este transmis prin particule fine în aer de la o persoană infectată care tușește, strănută sau vorbește; sau prin atingerea suprafețelor contaminate (virusul poate să supraviețuiască mai multe ore sau chiar zile pe suprafețe cum ar fi mesele sau clanța de la ușă).
După ce pătrunde în corp, virusul produce daune plămânilor în mod direct și inițiază un răspuns inflamator care produce stres asupra sistemului cardiovascular în două moduri. În primul rând, prin infectarea plămânilor nivelul de oxigen din sânge scade; în al doilea rând, efectele inflamatorii ale virusului duc la scăderea tensiunii arteriale. În astfel de cazuri, inima
trebuie să bată mai rapid și mai puternic pentru a furniza oxigen către organele majore.
În mod particular, sunt la risc:
➢ Indivizii imunodeprimați, cum ar fi pacienții transplantați, pacienții neoplazici care primesc chimioterapie sau radioterapie extensivă, pacienții cu leucemie sau limfom concomitent cu boală cardiacă; aceștia au, teoretic, cel mai mare risc de a contracta virusul și de a muri în urma efectelor acestuia.
➢ Alte grupuri la risc crescut sunt indivizii vârstnici și fragili și femeile însărcinate cu boli cardiovasculare concomitente.
➢ Indivizii cu boli cardiace, cum ar fi insuficiența cardiacă, cardiomiopatia dilatativă, forme avansate ale cardiomiopatiei aritmogene de ventricul drept și pacienții cu boli cardiace congenitale cianogene sunt în grupul pacienților cu cel mai înalt risc.
➢ Pacienții cu forme obstructive ale cardiomiopatiei hipertrofice pot fi, de asemenea, plasați în aceeași categorie de risc înalt.
Nu există o evidență că virusul infectează dispozitive implantabile cum ar fi pacemakere și defibrilatoare cardiace, sau că produce endocardită infecțioasă la cei cu boli cardiace valvulare.
Pacienții cu boli cardiace care asociază diabet zaharat și/sau hipertensiune arterială au un risc mai mare?
Informațiile din China, țara în care a apărut boala, indică faptul că o proporție semnificativă a celor care au decedat sau au dezvoltat o formă severă a bolii aveau comorbidități (alte boli concomitente), cum ar fi diabet zaharat și hipertensiune arterială. Motivul exact al acestei situații rămâne neclar. Este posibil să fie secundar faptului că hipertensiunea arterială și
diabetul zaharat au o prevalență crescută în populația generală, dar în special în grupul de vârstă (peste 70 de ani), în care și mortalitatea infecției COVID–19 este cea mai mare.
A fost publicat un articol care a asociat această observație cu utilizarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) și a blocanților receptorilor de angiotensină II (A2RB/ARB), clase de medicamente utilizate în mod obișnuit în tratamentul hipertensiunii arteriale.
Este important de subliniat că aceasta este o teorie ce rămâne a fi susținută prin dovezi. Organizații de sănătate importante, ca Societatea Europeană de Cardiologie, Societatea Britanică de Cardiologie și Asociația Americană a Inimii, recomandă continuarea acestor tratamente (din moment ce efectele benefice sunt bine cunoscute), în timp ce se monitorizează progresia patologiei pacienților cu hipertensiune arterială și diabet zaharat.
Interviu realizat cu lt. col. medic dr. Silviu Ionel Dumitrescu, șef de lucrări, medic primar cardiolog și doctor în științe medicale, șeful Secției Cardiologie 1, Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila".
Material realizat de col. Oana Ciobanu și Daniel Iancu
Nu, orice persoană se poate infecta. Totuși, cei cu patologie cardiacă subiacentă pot avea o probabilitate mai mare de a fi simptomatici sau pot avea forme mai severe ale infecției față de persoanele fără afectare cardiacă.
Până acum, majoritatea persoanelor infectate cu COVID-19 au dezvoltat o formă ușoară de boală virală, care include durere în gât, tuse, dureri musculare, febră, în timp ce unii (până la 5%) au dezvoltat infecții de căi respiratorii inferioare/pneumonie. Încă nu există certitudinea că pacienții cu boli cardiace sunt mai predispuși să dezvolte infecții de căi respiratorii cu
COVID-19, dar acest lucru este probabil, din moment ce aceștia dezvoltă infecții de căi respiratorii cu alte virusuri cum ar fi virusul gripal.
• Riscul de a dezvolta simptome severe ale infecției COVID-19 este similar pentru toți pacienții cu boli cardiace sau există diferențe?
Baza contractării infecției este aceeași pentru toți indivizii. Virusul este transmis prin particule fine în aer de la o persoană infectată care tușește, strănută sau vorbește; sau prin atingerea suprafețelor contaminate (virusul poate să supraviețuiască mai multe ore sau chiar zile pe suprafețe cum ar fi mesele sau clanța de la ușă).
După ce pătrunde în corp, virusul produce daune plămânilor în mod direct și inițiază un răspuns inflamator care produce stres asupra sistemului cardiovascular în două moduri. În primul rând, prin infectarea plămânilor nivelul de oxigen din sânge scade; în al doilea rând, efectele inflamatorii ale virusului duc la scăderea tensiunii arteriale. În astfel de cazuri, inima
trebuie să bată mai rapid și mai puternic pentru a furniza oxigen către organele majore.
În mod particular, sunt la risc:
➢ Indivizii imunodeprimați, cum ar fi pacienții transplantați, pacienții neoplazici care primesc chimioterapie sau radioterapie extensivă, pacienții cu leucemie sau limfom concomitent cu boală cardiacă; aceștia au, teoretic, cel mai mare risc de a contracta virusul și de a muri în urma efectelor acestuia.
➢ Alte grupuri la risc crescut sunt indivizii vârstnici și fragili și femeile însărcinate cu boli cardiovasculare concomitente.
➢ Indivizii cu boli cardiace, cum ar fi insuficiența cardiacă, cardiomiopatia dilatativă, forme avansate ale cardiomiopatiei aritmogene de ventricul drept și pacienții cu boli cardiace congenitale cianogene sunt în grupul pacienților cu cel mai înalt risc.
➢ Pacienții cu forme obstructive ale cardiomiopatiei hipertrofice pot fi, de asemenea, plasați în aceeași categorie de risc înalt.
Nu există o evidență că virusul infectează dispozitive implantabile cum ar fi pacemakere și defibrilatoare cardiace, sau că produce endocardită infecțioasă la cei cu boli cardiace valvulare.
Pacienții cu boli cardiace care asociază diabet zaharat și/sau hipertensiune arterială au un risc mai mare?
Informațiile din China, țara în care a apărut boala, indică faptul că o proporție semnificativă a celor care au decedat sau au dezvoltat o formă severă a bolii aveau comorbidități (alte boli concomitente), cum ar fi diabet zaharat și hipertensiune arterială. Motivul exact al acestei situații rămâne neclar. Este posibil să fie secundar faptului că hipertensiunea arterială și
diabetul zaharat au o prevalență crescută în populația generală, dar în special în grupul de vârstă (peste 70 de ani), în care și mortalitatea infecției COVID–19 este cea mai mare.
A fost publicat un articol care a asociat această observație cu utilizarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) și a blocanților receptorilor de angiotensină II (A2RB/ARB), clase de medicamente utilizate în mod obișnuit în tratamentul hipertensiunii arteriale.
Este important de subliniat că aceasta este o teorie ce rămâne a fi susținută prin dovezi. Organizații de sănătate importante, ca Societatea Europeană de Cardiologie, Societatea Britanică de Cardiologie și Asociația Americană a Inimii, recomandă continuarea acestor tratamente (din moment ce efectele benefice sunt bine cunoscute), în timp ce se monitorizează progresia patologiei pacienților cu hipertensiune arterială și diabet zaharat.
Interviu realizat cu lt. col. medic dr. Silviu Ionel Dumitrescu, șef de lucrări, medic primar cardiolog și doctor în științe medicale, șeful Secției Cardiologie 1, Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila".
Material realizat de col. Oana Ciobanu și Daniel Iancu