Adevărul | Ce mai zice Nietzsche

Adevărul adevărat.

Dacă vreți să citiți Nietzsche vă recomand să începeți cu The Gay Science (tradus așa pe vremea când gay însemna vesel, în traducerile mai recente au început să numească volumul The Joyous Science - Știința veselă/voioasă). Există traducere în română dar nu știu cât de bună e.

00:00 Care Nietzsche?
07:12 Adevărul

[MrGothic]

Este o gura de aer sa auzi vorbind despre Friedrich Nietzsche in limba nativa. Informatii de genul acesta, vor modela generatiile viitoare. Good job.

[Hustlertakenols]

Moise, n-am cuvinte care sa masoare admiratia mea fata de tine. Esti pur si simplu apogeul a tot ce e interesant, calitativ si informativ si motiv pentru care inca frecventez youtube-ul. Imi dai motivatie involuntar spre cunoastere, iar pentru asta ai respectul meu

[sebastianserban]

Te rog mai fa despre Nietzsche, senzational clip, Cataline!

[stefan-andreivacarasu]

"Culture replaces authentic feeling with words. As an example of this, imagine an infant lying in its cradle, and the window is open, and into the room comes something, marvelous, mysterious, glittering, shedding light of many colors, movement, sound, a transformative hierophany of integrated perception… and the child is enthralled and then the mother comes into the room and she says to the child, 'that’s a bird, baby, that’s a bird, ' instantly the complex wave of the angel peacock iridescent transformative mystery is collapsed, into the word. All mystery is gone, the child learns, 'this is a bird, this is a bird', and by the time we’re five or six years old all the mystery of reality has been carefully tiled over with words... This is a bird, this is a house, this is the sky, and we seal ourselves in within a linguistic shell of disempowered perception." ~ Terence McKenna

[patritulpan]

mie trebuie sa recunosc, mi-a explodat capul. sunt complet captivant însă dese ori pierd firul și trebuie sa ascult încă o dată. ești tare

[thecrazyanne]

Domnule Cătălin Moise, m-ai uns la suflet cu acest eseu, în sfârșit am o voce doveditoare clară care-l apără pe Nietzsche de toate falsele ipoteze sub care este cunoscut. Mulțumesc!

[catalinionita]

Nu stiu daca o faci intentionat, dar mi se pare genial cat de fericit esti cand vorbesti.

[AlinCBOY]

Știu că este off-topic, dar îți mulțumesc, frate Moise, pentru clipul, ,China vs. Internet, , , care m-a inspirat în legătură cu alegerea temei pentru lucrarea mea de Licență, recent susținută, dar și cu o parte din bibliografie!
Și evident, abia așteptam să postezi un nou clip pe propriul canal! :)

[mariaemiliaalexandrescu]

Eu plictisita pe YouTube dând refresh paginii
Eu văzând postarea asta, 🤯

[lincansenpai]

Ar fi frumoasa o serie de videoclipuri de aceeasi structura, cu macar cativa mari filosofi atat antici cat si moderni. :)

[thesoundoftheworld]

Ai dat cu mine de toți duc sa ma culc. Am nevoie de somn îmi revin.

[andreicheta]

În domeniul asta, ești cel mai mare geniu, felicitări!

[alexandrudancechi]

Nu stiam ca am nevoie de videourile tale in viata mea. Mersi!

[filosofuldecanapea]

N-am mai găsit pe cineva să explice așa clar și totodată captivant ca tine. Ești genial în ochii mei :''D

[PHVRMMM]

Epicur? Marcus Aurelius? Stoicism? Scoti un clip si despre asta. Eu cred ca merita.

[iussmar]

Asta e genul ala de clip pe care-l tot asculti si-l mai asculti de cateva ori si te tot loveste. Si iar te loveste si te face sa-ti pui intrebari si sa ai "ahaaa" moments.

[ALINA-FLORENTINADIRNEA]

Practic, trebuia să ne certăm cu profii de română care “știau ei mai bine” ce a vrut să zică autorul în opera lui. Erau niște lucruri atât de fixe, încât dacă încercam să le schimbăm, eram taxați. În sfârșit, cu ajutorul tău, am găsit un om care apăra imaginația și încuraja propria interpretare. Love Nietzsche! Mulțumim, Cătălin!

[rpr-qdwl]

Când eram mic obișnuiam să ma joc jocuri în varianta demo din diferite genuri, rpg, horror, shootere etc.
Faptul ca atingeam punctul în care jocul spunea coming soon îmi stârnea imaginația să bată câmpii.
Mă miram apoi ca peste ani când le culegeam de pe internet în varianta full ca nu erau cum mi-am imaginat, si chiar de erau mișto ele însele, faptul că mi satisfaceam nevoia de a "omorî" misterul mă lăsa rece.
Am înțeles apoi din literatura pe care o faceam la liceu ca acea cunoaștere haotica ce da libertate minții sa zburde e ceea ce urmăream cu adevarat când ma jucam.
Videoclipul tău este cu adevarat valoros pentru mine astăzi, fiindcă îmi dă certitudinea ca nu eram doar un copil prostănac ce nu știe ce sa simtă când joaca un joc.puneam frumos jocul terminat în variantă completa pe un raft unde sa "moara" ca și interesul meu pentru el
În nevoia și dorința noastră de cunoaștere facem cu toții acelasi lucru si apoi când aflăm finalul unui film sau unei cărți, avem totul pus în ordine in minte si automat facem prezumția superficiala ca sunt doar detalii sau informații pe care noi "le-am consumat". nihilismul pe care îl avem ca tineri si poate ca și oameni maturi îl dobândim din aroganța ca știm multe lucruri, si nu de dam libertatea de a înțelege ca știm foarte puțin.ne omorâm singuri nevoia de cunoaștere apoi ne miram de ce avem crize existențiale.
În final când acceptam din nou ca frunza nu este doar o frunză, poate vom aprecia și frumusețea vieții la capacitatea ei.

[emanuelbogdan]

Ai reusit sa folosesti foarte bine "metaforele" pentru a-mi induce emotia pe care ai simtit-o cand ai citit prima oara eseul👏🏽

[antoniaisabellaonaca]

Pe mine la asta m-a dus cu gandul perspectiva ta:
EE Cummings
"A poet is somebody who feels, and who expresses his feeling through words.
This may sound easy. It isn’t.
A lot of people think or believe or know they feel-but that’s thinking or believing or knowing; not feeling. And poetry is feeling-not knowing or believing or thinking.
Almost anybody can learn to think or believe or know, but not a single human being can be taught to feel. Why? Because whenever you think or you believe or you know, you’re a lot of other people: but the moment you feel, you’re nobody-but-yourself.
To be nobody-but-yourself-in a world which is doing its best, night and day, to make you everybody else-means to fight the hardest battle which any human being can fight; and never stop fighting.
As for expressing nobody-but-yourself in words, that means working just a little harder than anybody who isn’t a poet can possibly imagine. Why? Because nothing is quite as easy as using words like somebody else. We all of us do exactly this nearly all of the time-and whenever we do it, we’re not poets.
If, at the end of your first ten or fifteen years of fighting and working and feeling, you find you’ve written one line of one poem, you’ll be very lucky indeed.
And so my advice to all young people who wish to become poets is: do something easy, like learning how to blow up the world-unless you’re not only willing, but glad, to feel and work and fight till you die.
Does this sound dismal? It isn’t.
It’s the most wonderful life on earth.
Or so I feel."