Alexandra și infernul

”Mă scaldă în dezinfectant și aproape că-mi mușc limba din cauza usturimii. Îmi străpunge ființa și o simt atât de profund în mine, încât mi-e teamă că va deveni o parte din ceea ce sunt. Mă întorc în salon tot singură, cu un cearceaf înfășurat în jurul trupului. Îl țin anevoie cu palma stângă. Sângerez pe el din rănile deschise. Arsura de la încheietura dreaptă, acolo unde s-a rupt grefa când m-au scăpat, șiroiește pe sub pelicula de Atrauman, un pansament subțire pe bază de argint. Las în urma mea picuri mari”.

Este un fragment din cartea Alexandrei Furnea - Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars. Dacă nu ați citit-o, vă recomandăm s-o faceți cât mai curând. Să nu uităm ce s-a întâmplat acum aproape 9 ani.

Doamnelor și domnilor, Alexandra Furnea este invitata Vorbitorincilor. Și vă rugăm să dați mai departe episodul, să-l asculte cât mai multă lume. Să nu uităm, să nu uităm. Vă mulțumim pentru fiecare comentariu, apreciere și distribuire.

00:01:36 Ne ia câteva minute să ne salutăm după vacanță și să povestim pe scurt ce-am mai făcut. Inclusiv câteva bancuri noi.
00:12:41 Începem episodul 90 cu tolba plină de povești din călătoriile lui Radu, Cătălin a fost la Untold, a ajuns și la Vulcanii noroioși și la Muntele de sare din județul Buzău.
01:04:32 Alexandra și infernul
02:31:48 Cărțile noastre sunt admirabile. Vă propunem Bret Easton Ellis - Cioburile, Fernando Aramburu - Păsări migratoare, Franzobel - Pluta Meduzei, Radu Umbreș - Neîncredere.
02:58:07 Rubrica de fotbal o dedicăm lui Mircea Lucescu. Și lui Marius Șumudică.
03:14:37 Recomandări culturale cu Diana Popescu - ce concerte mai sunt, spectacole și expoziții
03:29:20 Oalele și ulcelele se umplu cu mâncare din vacanță. Minunată.

[gianinaconstantin]

Singura persoană calificată pentru Ministerul Sănătății.
O judecată atât de limpede și de argumentata,
lipsita de patima omului lovit de sistem, nu am mai văzut.MULT RESPECT,
ADMIRATIE,
EMPATIE PENTRU ALEXANDRA FURNEA

[cnrcosmin]

Va ascult pe apple podcasts, dar acum m-am prins ca daca vreau sa ascult in continuare aceste podcasturi ar fi bine sa intru pe youtube sa las un comentariu, un like, cum e firesc. Multumesc!

[ycytylyny]

Câtă putere și sensibilitate deopotrivă în această minunată tânără scriitoare. A fost o adevărată plăcere să îi ascult glasul blând, exprimarea frumoasă legată de un subiect atât de cutremurător. O experiență plină de paradoxuri pt mine acest Podcast, un rollercoaster emoțional. Felicitări pt invitată!
Am citit cartea Alexandrei, în limba română. M-a impresionat enorm si o recomand tuturor. O carte extrem de semnificantivă. Sfâșietoare experiența ei, am plâns pe alocuri, însă trebuie neapărat citită de fiecare român. La fel și filmul colectiv, pe Care l-am văzut la televizor in Germania unde locuiesc din 2012 și am plâns de durere.
Sunt târgumureșeancă, la fel ca și Alexandra și de vârstă apropiată, iar în urma unei experiențe extrem de traumatizante internată fiind in urmă cu câțiva ani la secția de nefrologie din Tg Mureș, am decis atunci să emigrez din motivele enunțate și de ea. Efectiv de teama să nu mor cu zile prin spitale următoarea dată când poate va fi nevoie de vreo internare. Concret Experiența negativa a constat în a vedea cum colega mea de salon, pacienta tânăra cu insuficiență renală a intrat efectiv treptat și pe nesimțite în comă peste Weekend. Starea ei se înrăutățea pe măsura ce treceau orele și personalul reacționa uimitor de incompetent: asistentele ar fi trebuit să îi administreze oxigen și efectiv NU funcționa nicicum aparatura, deși au încercat mai multe variante, era la pat oxigen și și stație mobilă…plus că medicul Care făcea garda era o doamnă de altă specialitate, diabetologie, pe care atunci când pacienta era intr-o stare vizibil foarte gravă (pielea albastra deja și inconstienta) stătea cu mâinile in buzunarele halatului și efectiv am auzit-o zicând mai mult pt sine: „eu nu știu ce să fac”. Cred și eu…Dna era diabetolog…medicul șef pe secție era atunci un medic f in vârsta, vreun dom’ profesor cu reputație și salariu pe măsura probabil, care venea din an in paști pe la ora 11 “la vizita”, dar doar de luni-vineri, punea două întrebări pacientului și aveam impresia ca nici nu ascultă răspunsul și apoi la ora 13 era probabil deja acasă pt masa de la amiaza. E o practica printre medicii angajați la stat, cu posturi sigure, sa tragă chiulul. Toaleta pacienților pe secție era grețos de murdară, comparabila cu una dintr-o gară centrală, miros constant de urină…și câte ar mai fi de spus.
La fel ca și tatăl Alexandrei, bunica mea a decedat din cauza unui malpraxis, tot la Tg Mureș, la oncologie i s-a administrat o substanța chemoterapeutică la care dezvoltase reacție alergică cu o ședința in urmă și efectiv doctorița (Dna Dr Văcaru parca se numea) uitase sa noteze asta in fișă. Consecință a fost șoc anafilactic și nimeni din secție n-a făcut de ex o traheotomie, deși înțeleg că se întâmpla des ca pacientul să dezvolte reacție alergică la medicație. Traheotomie sau un epi-Pen trebuiau să fie parte din protocol pe aceasta secție. Familia a făcut plângere, fără consecințe desigur.
La fel ca și anestezia când se igienizează pacienții cu arsuri. Eu una nu îmi pot imagina acele dureri. Inuman e puțin spus despre aceasta practică crudă.

Bineînțeles nu e valabil pt toată breasla medicilor. Am întâlnit și medici foarte dedicați. Problema este că unii dintre cei care devin medici o fac din motive greșite. Este o meserie vocațională, iar unii aleg medicina doar pt reputație sau mai nou și din motive strict financiare, motive de înțeles, dar oameni buni, NU fără vocație …

Alexandra, mulțumim pt aceasta carte impresionanta! Multă putere și sănătate îi doresc Alexandrei! Ești un om extraordinar și o scriitoare talentată.

[applesauce]

Multumim pentru ca ati invitat-o pe aceastâ minune care a învins incredibil incompetența, indiferența, râutatea, stupiditatea!

[cristianabrezeanu]

Ii transmit numai ganduri bune Alexandrei! ❤️🤗😘 E un model de noblete sufleteasca! Ii doresc sanatate si viata lunga si frumoasa!❤️💐🤗

[catalinM]

Cunosc povestea Alexandrei, dar tot cu nod in gat si ochii inlacrimati am urmarit acest episod. Fii tare Alexandra !

[dove]

Mă bucur că Alexandra a supraviețuit si că poate arăta fața monstruoasă a sistemului românesc. Sunt multi vinovați pentru ceea ce s-a intâmplat și nu au pățit nimic, unii nu au fost acuzați iar alții au scăpat prea ușor. Alexandra a dat dovadă de foarte mult curaj și o felicit.

[menuta]

Sper să fie mai mulți tineri ca Alexandra pe suprafața planetei. Dacă nu îndrăznesc prea mult sper să fie cât mai mulți în România.

[anaudrea]

Mi s-a facut pielea de gaina dupa ce am ascultat-o pe Alexandra! Sărăcuța....câtă suferință.
Mi se pare un miracol ca este vie dupa câte a suferit 🙏❤❤

[aisahidegcuti]

Am avut piele de găină pe tot parcursul discuției dumneavoastră cu Alexandra, într-atât de mult m-a răscolit încât m-a durut carnea, sufletul mi s-a frânt în mii de fărâme la auzul suferinței acestei fete atât de tinere. Lupta ei pare că i-a răpit fericirea tinereții, un lucru care ar fi trebuit să fie plătit cu multe capete și funcții politice și medicale. Fii tare Alexandra, vom încerca să facem o Românie care să vă merite pe voi cei care ați supraviețuit dezastrului de la Colectiv, precum și tuturor celor care au fost în alte moduri victime ale acestui sistem bolnav. Toată stima domnilor, a fost o lecție!

[TaviCiorogar]

Parcă mi-e teamă să o ascult pe Alexandra!

[ioananagy]

Ce episod! Am citit și cutremurătoare carte a Alexandrei! O adevărată luptătoare!

[malinaz]

O decenta si o eleganta exemplare intruchipate de Alexandra. ❤ nu as fi putut fi atat de echilibrata trecand prin focul colectiv. Ii doresc numai bine si alaturi oameni frumosi pe drumul vietii ei.

[cj-bacila]

Vorbele voastre îmi bucură sufletul de fiecare dată. În afara poveștilor cu oameni deosebiți, mă conectați cu realitatea frumoasă.... cărți, cultură, mâncare sofisticată, glume bune, sport. Mulțumesc pentru tot ce faceti

[alexandrumihai]

Alexandra, de acum aproape 2 ani de când ți-am citit cartea, pentru mine ești cea mai puternica persoană despre care am citit sau auzit! Îți mulțumesc pentru faptul ca ai avut puterea sa scrii despre coșmarul prin care ai trecut.

[vasileroaita]

Frumos suflet! Inima ta lumineaza departe Alexandra si multumim pentru asta. Excelent dialog!

[elenarusu]

Am ezitat sa ascult acest episod; de frica, de neputința, de rușine; am urmărit, totusi, ca macar atat pot face…
Si postez strict din empatie. Sunt multe de spus…
Numai ca, din nenorocire, cei ce ne aflam pe acest canal nu avem nicio putere evidenta.
Ma tem ca noi, românii, ne împărțim in: neputincioși (“inteleg, dar nu pot”), incapabili (“nu inteleg si nici ca ma străduiesc”) si politicieni (“nu inteleg, dar nici ca-mi pasa!”).
Imi pare nespus de rau pentru toata suferinta! Si admir linistea, logica, exprimarea si curajul Alexandrei Furnea!
Ar fi multe de comentat. Dar cei ce pot schimba ceva nu se afla pe canalul asta. Nu stiu daca ne mai poate salva ceva!

[giorgianrosescu]

Salutari Stimați Domni! Greu ...de urmarit acest episod... cata lume a suferit!!! Si din pacate vor mai suferi in aceste spitale romanesti in care mai rau ne imbolnavim decat sa ne însănătoșim.

[sindumitru]

"Colectiv" compasiunea mea sincera pentru cei în curs de vindecare (oh, au trecut deja nouă ani!) și evident iertare și compasiunea noastră tuturor celor care au decedat arși, condoleanțe aparținătorilor, tați, mame, surori, frați, verișori, verișoare, soți, soții, etc. Mare tragedie a fost !

[octavianvarareanu]

Ireal... Aș vrea să spun ceva, dar cuvintele refuză să se aștearnă pe "hârtie". Un noian de sentimente care mă copleșesc. Toată dragostea pentru Alexandra.