Mărturia Ritei, supraviețuitoare a Holocaustului

Recent, Israelul a comemorat Ziua Internațională a Memorialului Holocaustului. Șase milioane de evrei au murit sub mâna celui de-al treilea Reich nazist.
Dintre supraviețuitori, cam 200 000 locuiesc în Israel. Iată un mod unic în care unul din ei ne-a împărtășit experiența sa.
Această pictură e recentă, pe care am intitulat-o „Supraviețuitorul rănit”.
Rita Kasimow Brown avea șapte ani când naziștii au invadat orășelul ei natal din Polonia. În 1941, naziștii i-au adunat pe evrei și i-au pus într-un ghetou. Rita e acum un renumit artist al Holocaustului, care a lucrat ca terapeut prin artă, iar experiența supraviețuirii ei constituie tema multora din picturile ei.
„Eu sunt acel supraviețuitor rănit. Întotdeauna m-am pictat pe mine în alb. Cred că are ceva de a face cu halatul acela nu prea alb cu care am supraviețuit pe toată durata Holocaustului.”
Rita e vibrantă și e plină de viață. Dacă n-ar fi lucrările de artă și povestea ei, nu ți-ai da seama de trecutul ei dureros. Ea își poartă, însă, zilnic amintirile cu ea.
„Nu știu dacă rana poate fi complet vindecată. E ceva încă viu în memoria ta și îți afectează viața de zi cu zi.”
Povestea ei e scrisă în cartea „Portrait of a Holocaust's Child. Memories and Reflections”, Rita ne-a spus cum a scăpat din ghetou cu familia ei, supraviețuind în „groapă".
„Tata a plecat câteva zile și a găsit o altă familie creștină într-un orășel numit Malaki, unde a săpat un puț mare sub staul. De acolo aveam legătură cu groapa cu cartofi și aveam o ușă ce dădea în casă. Am stat acolo împreună cu mama, tata și cu cei doi frați ai mei mai mici. Doar fratele meu mai mic putea să stea în picioare în acel puț. Eu stăteam întinsă în canalul dintre puț și groapa cu cartofi. Am trăit așa 20 de luni. Am suferit de foame și ne era tot timpul frică. A fost un adevărat iad. Parcă trăiam într-un mormânt.”
Orele în care era trează erau un adevărat coșmar. Noapte și zi, oră de oră, sufereau încontinuu. Cei mai mulți dintre cei 12 frați ai tatălui ei au murit, însă familia sa de cinci membri a supraviețuit.
„Creativitatea m-a ajutat nu doar să supraviețuiesc, dar și să îmi păstrez sănătatea mintală.”
În 2006, Rita a revizitat Polonia pentru prima dată, pentru a lua parte la „Marșul celor vii”. În timp ce era la Auschwitz, o mușcătură de păianjen a primit o semnificație specifică.
„Este păianjenul negru care m-a mușcat și care seamănă puțin cu svastica. De asemenea, e plin de sânge.”
Mamă a doi copii și bunică a trei nepoți, Rita spune că a văzut multe miracole în viață.
„Avem în noi un instinct al supraviețuirii, care atunci era mai puternic, însă, odată cu trecerea timpului, sistemul de apărare slăbește. Tot ce ne mai rămâne sunt copiii și nepoții. Ei sunt victoria noastră.”
Știre difuzată în emisiunea Jerusalem Dateline 215 - 10 februarie 2017, la Alfa Omega TV.