Poezia: O flacără în tăcere

O flacără în tăcere

Pentru a-ți scrie poemul acesta de iubire
Te privesc prin ochii flămânzi de poet
Cei ce au linie directă de comunicare cu inima
Cei ce orizontul uneori il inundă si-l modelează,
Cu pleoapele grele peste lacrimi de dor.

N-am fost destul, pentru inima ta,
Și asta “cade” greu la fiecare gură adâncă de aer
Îți privesc buzele, știind că altcineva le sărută
Îți privesc ochii, știind că pe altcineva admiră
Te privesc în ansamblu, captiv în regret.

A trebuit să învăț, să construiesc baricade
Din regretele unor pasiuni involuntare,
Sunt doar un om simplu, pierzător până acum
Sunt doar o flacără, ce arde în tăcere,
Pentru a scrie poeme cu degetele de cărbune.

Te las acum, e întuneric, noapte bună!
Te-aș fi sărutat pe frunte, pentru vise plăcute
Însă doar el poate să o facă, și totuși aș ordona,
Însă doar Dumnezeu poate, s-o facă,
Negreșit, chipul meu să-ți poposească în vis.

O poezie de Marian Florin Constandache
Muză inspirațională: Andreea T. C.
01:19 - 02:16 13.05.2022

#dragoste #iubire #poezieromaneasca #poem #poems #poetry #poetrycommunity #poetrylovers