De pe culmile iubirii | Nicolae Moldoveanu | Cântările Harului

De pe culmile iubirii,
albe şi-nsorite,
văd întinsul strălucirii,
şi splendoarea rânduirii,
Patriei dorite!

Inima mi-se aprinde,
viaţa-mi se topeşte,
de-aş putea azi m-aş desprinde
de pământul ce-mi cuprinde
dorul care creşte!

Şi-aş zbura, zbura spre Tine,
să Te-ajung odată,
căci Te port adânc în mine,
şi-n furtuni şi-n vremi senine,
Țară minunată!

Frumuseţea Ta mă-mbie,
totu-i sărbătoare
m-ai vrăjit pe veşnicie,
vino, sfântă-mpărăţie,
cu-al Dreptăţii Soare!

Cântă Nelu Pribac