Maia Morgenstern, FiRMA - Vis cu Cai (de Leonid Dimov) | Origini // Ver.VII.XXVII

► Maia Morgenstern recitând poemul “Vis cu Cai”, de Leonid Dimov, acompaniată de FiRMA în cadrul spectacolului "Origini // Ver.VII.XXVII"
Extras din albumul "Poezii Alese, Vol I" / 2018
_________________________________________________________
w Daniel Rocca
& SorinErhan
► Guests:
Andreea Alexandrescu
Dominic Csergő
► Special Guest:
Maia Morgenstern
________________________________________________________
► Evenimentul, o coproducție Trupa FiRMA - Radio România Cultural, a avut loc în data de 01.05.2022 @ Arcub - Sala Mare și este al doilea dintr-o serie extinsă de confesiuni electro-acustice în stil rock'n'roll, ce vor descrie dragostea trupei pentru muzică, poezie, teatru și artele frumoase în general.
► Daniel 'Rocca' Stoicea & Sorin Erhan, cei doi membri fondatori ai trupei FiRMA, au decis, la umbra liberului arbitru, să călătorească în trecut, prezent și viitor, întru regăsirea intenției și/sau semnificației inițiale, având ca invitați oameni ce i-au inspirat și/sau îi inspira.
Regards către Radu Croitoru și Cristian Marica. ________________________________________________________
► Muzica: FiRMA
Aranjament: Sorin Erhan
► Director/Editor: Daniel "Rocca" Stoicea
footage via ArtGrid
_____________________________________________________

► Sound engineer and camera: Vladimir Ivanov (Gãmãlia audio-video)
► extra cameras: Maria Neştian (Contemporary-Establishment)
Mulțumiri celor implicați în acest proiect.

_________________________________________________________
Vis cu Cai
de Leonid Dimov

Suntem cu toţii nişte negri cai
De dimineaţă izgoniţi din rai
Şi galopăm printr-un oraş
Necunoscut. Galopăm năprasnic, galopăm iabraş
Nu ne mai ajung străzile. Mereu mai departe

Abia apucă locuitorii să se dea deoparte
Sărim peste gardurile cu flori de fier
Nechezăm din cartier în cartier
Umplem tramvaiele cu abur învineţit
Emanat din crupele noastre la nesfârşit
Apoi ne dăm jos şi galopăm din nou
Prin pasajele clătinate de ecou
Prin grădinile cu copii de granit
Şi păuni îndureraţi, ţipând alburit
O! scâncetele pruncilor părăsiţi în bazar
O! metempsihozele neaşteptate din intrări la bar
Şi-atâtea întâmplări până când
Am părăsit oraşul acela blând
Şi-am început a galopa
Pe câmpia friguroasă de verde ce era

Alergam de-o eternitate
Fără să vedem că, din spate
Câmpia se îndoia întunecând zările
Simţeam un fel de mucigai cum ne-nţeapă nările
Dar niciodată n-am fi ştiut
Că-n spatele nostru se-ndoaie câmpia de lut
Dacă n-ar fi început să se-nchidă ca o carte
Şi din faţă şi din fiecare parte
Din ce în ce mai deasupra, din ce în ce mai jos
Până când ne-am oprit şi ne-am cuibărit frumos
Drept în mijloc, toţi la un loc, negri şi fremătători
Cu dinţii luminând în loc de zori
Cu copitele trase pe sub pântece
Tresărind în întunericul plin de cântece.

_______________________________________
#MaiaMorgenstern #LeonidDimov #Origini

[Maria_Olga]

Splendide, navalnice ca apele unui fluviu, transpunerea si expresivitatea scenica!! ❤🙏
Atat de decriptat saltul intre lumi, incremenit in ferocitate! Drumul grabit, in galop nesfarsit, catre tinutul mereu verde, Vesnicia.
Cu pauni (simbolul nemuririi sufletului) si copii de granit (mesageri, pazitori de morminte) drept calauze.  
Fiori reci in pragul Purgatoriului. 
Revenim, ghemuiti, la samanta, imbratisati de lutul campiilor.
Relativ si substitutiv, ramane cantecul ritualic din final. Ca o promisiune. 
As fi vrut sa respir emotia de acolo.

[cristigherghiceanu]

Doar eu am avut piele de găină pe tot parcursul? 😖
A fost genial ❤️

[emheretic]

Parca canta frumasa Moarte cu restul de calaretii ai apocalipsei 😊.