Alte metode de a naște. Nașterea acasă, nașterea cu dulă și nașterea în apă

Mii de ani i-au trebuit omului să înțeleagă că nașterea este un mecanism care trebuie medicalizat. Nașterea poate oricând să rezerve surprize și uneori tot procesul poate fi greu de manageriat chiar și în spital.
Chiar dacă în mod normal nașterea trebuie să aibă loc în spital, sub supraveghere medicală, există și gravide care vor să nască acasă.

Dr. Cătălin-Petru Haiduc, medic primar Obstetrică-Ginecologie în cadrul Hyperclinicilor MedLife Grivița, Floreasca Agora și Life Memorial Hospital București, spune că nu recomandă pacientelor să încerce nașterea acasă deaorece este un lucru pe care nu poți să-l controlezi și de care nu poți să fii sigur că se va sfârși cu bine. Chiar dacă anumite țări au încurajat nașterea acasă, în zonele respective autoritățile au pregătit și o infrasturctură care să fie compatbilă cu acest lucru, în sensul că trimit moașe la pacientă pentru a asista nașterea, moașe care sunt excelent pregătite. De asemenea, în acele țări, la cele mai mici semne că lucrurile nu decurg normal există posibilitatea de a trasfera pacienta într-o unitate medicală bine pregătită și antrenată să primească astfel de cazuri. În România, posibilitatea de a te deplasa de acasă până la spital într-o situație de risc mare, un spital care să fie pregătit să preia o astfel de urgență fără a fi anunțat dinainte, este ipotetică. Așadar, nașterea acasă nu este indicată nici măcar dacă pacienta se află la a treia sau a patra naștere.

O altă metodă este nașterea cu dulă. Medicul Cătălin-Petru Haiduc spune că dula este o persoană care are atribuția de a susține psiho-emoțional pacienta pe perioada travaliului. Orice femeie care urmează să nască are dreptul să aibă o persoană alături de ea care să o susțină. Dacă o pacientă nu găsește acest sprijin fie în partenerul ei, fie în mama sau un alt membru apropiat al familiei, atunci ar putea să apeleze la dulă. Din păcate, multe dintre dulele din România au confundat ele însele rolul pe care îl au cu rolul de moașă și tocmai de aceea a fost prost perceput acest personaj în preajma pacientelor. Deseori, dulele care veneau să susțină o pacientă în timpul travaliului, fără să aibă o experiență semnificativă în ceea ce privește nașterea sau cunoștințe semnificative în ceea ce privește fizio și patologia nașterii, își exprimau rezerva vizavi de anumite recomandări medicale. O astfel de dulă nu este de dorit, nici pentru medic, dar mai ales pentru pacientă, pentru că induce o neîncredere în actul medical, o lipsă de siguranță a pacientei în momentul respectiv și practic face actul medical mult mai dificil. În ultimul timp lucrurile au început să se sedimenteze și dula are rolul strict de a susține psiho-emoțional pacienta, de a fi alături de ea și de a o încuraja pe toată durata travaliului. Dula nu are însă rolul de a discuta lucrurile medicale sau de a sfătui pacienta să se împotrivească vizavi de ceea ce i-a fost recomandat de către moașă sau de către medic. Dacă dula acționează în conformitate cu atribuțiile ei și dacă pacienta nu are o altă persoană apropiată care să o susțină, serviciile dulei sunt excelente.

O altă metodă pentru care optează unele paciente este nașterea în apă. Din punct de vedere al rezultatelor, dr. Cătălin-Petru Haiduc spune că nu a fost dovedit din punct de vedere medical superioritatea nașterii în apă față de nașterea pe uscat, din niciun punct de vedere. De aceea, metoda nu este folosită pe plan internațional și nu este recomandată de marile organizații medicale profesionale. Așadar, nașterea în apă poate fi aleasă de anumite paciente, dar nu este o metodă superioară medical față de ceea ce se practică în mod obișnuit pe scară largă.