filmov
tv
Ce s-a întâmplat cu Oppenheimer
Показать описание
Era o perioadă în care la nivel de studii oameni de știință, de fizicieni, Germania era într-un moment prestigios. Până când Hitler a prelua controlul și a trecut primele legi din cele 400 îndreptate împotriva evreilor. Una dintre ele le interzicea acestora să mai predea în universități. Lucru care a făcut ca oameni de top de știință să plece, mulți dintre ei în America, întrei ei și Einstein.
Noua spaimă în care existăm este acum inteligența artificială. Spaima e alimentată chiar de cei care au lucrat la ea. Spaima că lumea e pe final însă nu e nouă, se schimbă doar conținutul ei.
Oamenii inventează lucruri, apoi rămân cu frica de ele. Precedenta descoperire ce ne-a înspăimântat a fost energia nucleară. Scopul inițial a fost cel militar. După care a fost convertită în obținerea de curent electric. Sau invers.
Cert este că fizicienii de până la izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial au studiat posibilitatea de a obține energie din fisiunea nucleară, despicarea nucleului atomic, pentru a elibera o cantitate mare de energie într-un mod exploziv.
După care a început războiul și cursa de convertire a acestei explozii în una care să producă daune enorme pe front. Un serial destul de bunicel este "The man in the high castle", e despre situația în care Hitler ar fi descoperit el înainte bomba atomică și ar fi câștigă războiul, e despre lumea care ar fi urmat.
Deocamdată ne uităm la Oppenheimer, cu Chilian Murphy, despre cum au reușit-o americanii… și trăim în lumea ce a urmat. Se face comparația dintre cele două spaime, cea nucleară și cea de inteligență artificială. Yuval Noah Hararri explică diferența dintre ele: în timp ce pe una dintre ele o putem controla, pe cealaltă, din momentul în care dobândește capacitatea de a se controla singură, o vom scăpa din subordine și va fi prăpăd.
Azi vorbim despre cea pe care o putem controla, vorbim despre gestionarea puterii nucleare.
Studiul puterii nucleare a început în anii ’30. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cercetările în domeniul energiei nucleare erau în mare parte conduse de oameni de știință germani. Unii dintre acești cercetători notabili erau Otto Hahn, Fritz Strassmann și Werner Heisenberg. Aceștia au jucat un rol important în cercetarea și dezvoltarea tehnologiei nucleare în Germania în acea perioadă.
În 1938, fizicienii Otto Hahn și Fritz Strassmann descoperiseră fisiunea nucleară, iar în 1942 Enrico Fermi a realizat primul reactor nuclear controlat. Astfel, cercetările pentru energia nucleară au început înaintea războiului. Trebuie să aveți mereu în minte cât de aproape a fost Hitler să descopere el bomba atomică înaintea americanilor. Și să ne gândim ce lume ar fi fost aia de după.
Un rol în treaba asta l-a avut Albert Einstein. Care în 1939, când înceapea războiul, i-a trimis o scrisoare președintelui american Roosevelt, în care a avertizat că Germania nazistă ar putea dezvolta arme nucleare și a sugerat că Statele Unite ar trebui să inițieze propriul program de cercetare în acest domeniu. Aceasta a contribuit la lansarea Proiectului Manhattan, care a condus la dezvoltarea primei bombe atomice.
Proiectul Manhattan a fost un efort care a implicat mii de oameni din domeniile științei, ingineriei și industriei. Unul dintre liderii-cheie ai proiectului a fost fizicianul american J. Robert Oppenheimer.
Noua spaimă în care existăm este acum inteligența artificială. Spaima e alimentată chiar de cei care au lucrat la ea. Spaima că lumea e pe final însă nu e nouă, se schimbă doar conținutul ei.
Oamenii inventează lucruri, apoi rămân cu frica de ele. Precedenta descoperire ce ne-a înspăimântat a fost energia nucleară. Scopul inițial a fost cel militar. După care a fost convertită în obținerea de curent electric. Sau invers.
Cert este că fizicienii de până la izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial au studiat posibilitatea de a obține energie din fisiunea nucleară, despicarea nucleului atomic, pentru a elibera o cantitate mare de energie într-un mod exploziv.
După care a început războiul și cursa de convertire a acestei explozii în una care să producă daune enorme pe front. Un serial destul de bunicel este "The man in the high castle", e despre situația în care Hitler ar fi descoperit el înainte bomba atomică și ar fi câștigă războiul, e despre lumea care ar fi urmat.
Deocamdată ne uităm la Oppenheimer, cu Chilian Murphy, despre cum au reușit-o americanii… și trăim în lumea ce a urmat. Se face comparația dintre cele două spaime, cea nucleară și cea de inteligență artificială. Yuval Noah Hararri explică diferența dintre ele: în timp ce pe una dintre ele o putem controla, pe cealaltă, din momentul în care dobândește capacitatea de a se controla singură, o vom scăpa din subordine și va fi prăpăd.
Azi vorbim despre cea pe care o putem controla, vorbim despre gestionarea puterii nucleare.
Studiul puterii nucleare a început în anii ’30. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cercetările în domeniul energiei nucleare erau în mare parte conduse de oameni de știință germani. Unii dintre acești cercetători notabili erau Otto Hahn, Fritz Strassmann și Werner Heisenberg. Aceștia au jucat un rol important în cercetarea și dezvoltarea tehnologiei nucleare în Germania în acea perioadă.
În 1938, fizicienii Otto Hahn și Fritz Strassmann descoperiseră fisiunea nucleară, iar în 1942 Enrico Fermi a realizat primul reactor nuclear controlat. Astfel, cercetările pentru energia nucleară au început înaintea războiului. Trebuie să aveți mereu în minte cât de aproape a fost Hitler să descopere el bomba atomică înaintea americanilor. Și să ne gândim ce lume ar fi fost aia de după.
Un rol în treaba asta l-a avut Albert Einstein. Care în 1939, când înceapea războiul, i-a trimis o scrisoare președintelui american Roosevelt, în care a avertizat că Germania nazistă ar putea dezvolta arme nucleare și a sugerat că Statele Unite ar trebui să inițieze propriul program de cercetare în acest domeniu. Aceasta a contribuit la lansarea Proiectului Manhattan, care a condus la dezvoltarea primei bombe atomice.
Proiectul Manhattan a fost un efort care a implicat mii de oameni din domeniile științei, ingineriei și industriei. Unul dintre liderii-cheie ai proiectului a fost fizicianul american J. Robert Oppenheimer.
Комментарии