filmov
tv
Criticul atotștiutor din comentarii #comentator
Показать описание
În vasta junglă a internetului, există o creatură particulară, un specimen aparte care se manifestă sub un comportament îndrăzneț și critic, în ciuda absenței flagrante a unei invitații formale. Îl vom numi, în mod savant, Homo Non-Solicitatus Verborum, un individ care și-a autoproclamat vocația de „balaur virtual” și care, într-o manevră de grație autoamăgitoare, crede că are o misiune sacră de a ilumina prostimea din comentarii cu filosofii de-o profunzime desăvârșită – dar doar în propria sa percepție.
Acești balauri din pixeli au o dinamică psihologică complexă, nu tocmai sănătoasă, mai ales dacă stăm să analizăm contextul în care un astfel de individ își găsește calea în spațiul comentariilor altei persoane. El, în mod solemn, își asumă rolul de mentor spiritual al internetului, ca și cum ar fi fost binecuvântat de însuși Socrate – doar că mama lui, ca o zeiță pe Olympus, îi susține opinia, căci ea îi amintește în fiecare zi că nimeni nu-l înțelege cum o face ea și că “tu ești un geniu, drăguțule!”
Observăm la acești indivizi o „necesitate de validare compulsivă”, caracterizată prin incursiuni verbale neinvitate și printr-o superioritate morală dezarmantă, la fel de autentică precum o diplomă universitară obținută prin corespondență cu bunica. Ei își concep ipostaza de înțelepți ai secolului digital în fața oglinzii de baie, sub privirea maternă care întotdeauna i-a încurajat să își „exprimă opiniile”, indiferent cât de absurde sau irelevante ar fi. Această nevoie de aprobare devine una patologică, o reminiscență infantilă ce ne duce cu gândul la acea poveste clasică a lui Oedip, dar la o versiune modernizată – varianta „OediPit”.
O analiză psiho-comică a comportamentului lor ar scoate la iveală o „vulnerabilitate narcisică profundă”, un atașament excesiv față de figura maternă, căci, vezi tu, „doar mama mă înțelege”. În realitate, acest individ își trăiește viața cu gândul că orice discuție publică este un colțisor de pat matern, unde el poate să se retragă oricând și să fie acceptat cu toate banalitățile și opiniile lui grandioase. De aici și convingerea fermă că „cineva trebuie să spună adevărul” – adevărul fiind, de fapt, un amalgam de observații neinformate și opinii fără substanță, dar elaborate cu o expresivitate pe cât de vagă, pe atât de categorică.
#comentator #pareri
Acești balauri din pixeli au o dinamică psihologică complexă, nu tocmai sănătoasă, mai ales dacă stăm să analizăm contextul în care un astfel de individ își găsește calea în spațiul comentariilor altei persoane. El, în mod solemn, își asumă rolul de mentor spiritual al internetului, ca și cum ar fi fost binecuvântat de însuși Socrate – doar că mama lui, ca o zeiță pe Olympus, îi susține opinia, căci ea îi amintește în fiecare zi că nimeni nu-l înțelege cum o face ea și că “tu ești un geniu, drăguțule!”
Observăm la acești indivizi o „necesitate de validare compulsivă”, caracterizată prin incursiuni verbale neinvitate și printr-o superioritate morală dezarmantă, la fel de autentică precum o diplomă universitară obținută prin corespondență cu bunica. Ei își concep ipostaza de înțelepți ai secolului digital în fața oglinzii de baie, sub privirea maternă care întotdeauna i-a încurajat să își „exprimă opiniile”, indiferent cât de absurde sau irelevante ar fi. Această nevoie de aprobare devine una patologică, o reminiscență infantilă ce ne duce cu gândul la acea poveste clasică a lui Oedip, dar la o versiune modernizată – varianta „OediPit”.
O analiză psiho-comică a comportamentului lor ar scoate la iveală o „vulnerabilitate narcisică profundă”, un atașament excesiv față de figura maternă, căci, vezi tu, „doar mama mă înțelege”. În realitate, acest individ își trăiește viața cu gândul că orice discuție publică este un colțisor de pat matern, unde el poate să se retragă oricând și să fie acceptat cu toate banalitățile și opiniile lui grandioase. De aici și convingerea fermă că „cineva trebuie să spună adevărul” – adevărul fiind, de fapt, un amalgam de observații neinformate și opinii fără substanță, dar elaborate cu o expresivitate pe cât de vagă, pe atât de categorică.
#comentator #pareri