filmov
tv
#Notati aparute la #EdituraEtnous,#lyceummangalia #âme #pm10
Показать описание
#latin,daci,#valahi,bulgari,#crestinism,alfabetul chirilic,slavona,imperiul roman, românii,latina vulgara,latina vorbita,taratul bulgar,slavii,secolul 11,secolul12,fanarioti,alfabetul român,scrierea la romani,#limbavlahilor,wallachia,scrierea vlahilor,chiril,fanar,1862,xenopol,istorici,rogerius,alfabet,biserica,
asan,transilvania,cantemir,iorga,rusu,slavona,greaca,crestin,isus,iisus,creștini,vest,religie,presiune,dacia,transilvania,tatari,1421,basarab
Diferența de aproximativ 600 de ani dintre apariția primelor texte în Vest și cele din România, pare să fie apropiată ca durată, cu perioada cuprinsă între sec. XII – 1862, interval în care românii si-au abandonat alfabetul latin, mai corect au fost obligați să-l abandoneze pentru a trece la buchii, adică la alfabetul chirilic.
Întoarcerea Românilor de la #creştinismulroman la cel bulgar a fost datorită unei apăsări exterioare, căci nu exista nici un motiv care să fi făcut pe Români a lepăda o formă de religie pe care o înţelegeau, şi a lua pe una pentru care nu aveau nici o înţelegere…
Lepădarea unei forme religioase pentru a lua pe o alta fu aice efectul lucrărei asupra inteligenței și rațiunii.
Pe atunci toată Dacia, afară de Moldova, era dependentă de imperiul bulgar, în această dependenţă Românii din Dacia au primit şi ei ritul slav, păstrat în biserica bulgară şi după restabilirea legăturilor cu Roma sub Simeon. Legăturile noastre cu biserica bulgară continuând şi după desfiinţarea imperiului bulgar (1018), ritul slav a prins rădăcini atât de adânci la noi, încât el se menţinu în biserica noastră până în secolul XVII-lea. Aşa ne-a fost fatalul destin al istoriei”
„Poporul român moştenise dela Romani, elementul de căpetenie din care se zămislise, limba sa neolatină şi #religiacreştină, două pârghii de cultură, care îmbinate ar fi putut grăbi, îndată ce vremurile se mai liniştiră, reîndrumarea civilizaţiei
Astfel, răspândirea, înrădăcinarea și perpetuarea limbii latine în teritoriile unde era vorbită în evul mediu și mai târziu, se explică prin faptul că acest idiom oficial, al stăpânirii și culturii romane a fost adoptat de localnicii autohtoni și învățat pe încetul în curs de câteva generații și decenii ori secole. Sfârșind prin a fi însușit integral de comunitatea populară romanizată.
P.P. Panaitescu în lucrarea, Începuturile și biruința scrisului în limba română, face trimitere la o serie de descrieri geografice sau însemnări ale călătorilor și cronicarilor srăini din secolele 14, 15, care reprezintă adevărate izvoare istorice. Prezentăm în cele ce urmează câteva însemnări, unde se face referire și la populația de limbă romanică, de origine romană din cele trei țări românești care și după 1400, când oficial se vorbea slavona în țările române, cronicarii aud omenii de rând vorbind o limbă asemănătoare cu latina.
Dacă la acea vreme slavii ar fi format o pătură dominatoarea în țările române, ar fi atras atenția călătorilor și cronicarilor.
Germanul Schiltberger, care a vizitat țările române în 1396 spune că valahii au o limbă a lor deosebită, dare el nu pomenește de existența slavilor ca fiind conlocuitori cu valahii.
Dell Valle, în volumul Călători în țările române, volumul I spunea în 1532, cu prilejul vizitei făcute la Târgoviște: limba lor (a locuitorilor din Târgoviște), este puțin deosebită de limba noastră italiană. ei își zic în limba lor romani, spunând că au venit din vremuri străvechi de la Roma.
Academicianul Ioan Aurel Pop, în articolul, Tradiţii româneşti de viaţă bisericească la începutul mileniului al 2-lea, apărut în revista Lumina, afirmă că de la întemeierea regatului în Ungaria, anul 1000 și până la invazia tătară 1241, au fost consemnate 600 de mănăstiri grecești și doar 180 de așezăminte monahale de rit latin, adică raportul era de 1 la 3. Această observație arată că trecerea populației de pe meleagurile noastre, de la creștinismul latin la cel bizantin s-a făcut treptat, prin biserica grecească, cu aproximativ 200 de ani înaintea bisericii bulgare care forțează trecerea la creștinismul bizantin prin schimbarea alfabetului latin cu cel chirilic.
asan,transilvania,cantemir,iorga,rusu,slavona,greaca,crestin,isus,iisus,creștini,vest,religie,presiune,dacia,transilvania,tatari,1421,basarab
Diferența de aproximativ 600 de ani dintre apariția primelor texte în Vest și cele din România, pare să fie apropiată ca durată, cu perioada cuprinsă între sec. XII – 1862, interval în care românii si-au abandonat alfabetul latin, mai corect au fost obligați să-l abandoneze pentru a trece la buchii, adică la alfabetul chirilic.
Întoarcerea Românilor de la #creştinismulroman la cel bulgar a fost datorită unei apăsări exterioare, căci nu exista nici un motiv care să fi făcut pe Români a lepăda o formă de religie pe care o înţelegeau, şi a lua pe una pentru care nu aveau nici o înţelegere…
Lepădarea unei forme religioase pentru a lua pe o alta fu aice efectul lucrărei asupra inteligenței și rațiunii.
Pe atunci toată Dacia, afară de Moldova, era dependentă de imperiul bulgar, în această dependenţă Românii din Dacia au primit şi ei ritul slav, păstrat în biserica bulgară şi după restabilirea legăturilor cu Roma sub Simeon. Legăturile noastre cu biserica bulgară continuând şi după desfiinţarea imperiului bulgar (1018), ritul slav a prins rădăcini atât de adânci la noi, încât el se menţinu în biserica noastră până în secolul XVII-lea. Aşa ne-a fost fatalul destin al istoriei”
„Poporul român moştenise dela Romani, elementul de căpetenie din care se zămislise, limba sa neolatină şi #religiacreştină, două pârghii de cultură, care îmbinate ar fi putut grăbi, îndată ce vremurile se mai liniştiră, reîndrumarea civilizaţiei
Astfel, răspândirea, înrădăcinarea și perpetuarea limbii latine în teritoriile unde era vorbită în evul mediu și mai târziu, se explică prin faptul că acest idiom oficial, al stăpânirii și culturii romane a fost adoptat de localnicii autohtoni și învățat pe încetul în curs de câteva generații și decenii ori secole. Sfârșind prin a fi însușit integral de comunitatea populară romanizată.
P.P. Panaitescu în lucrarea, Începuturile și biruința scrisului în limba română, face trimitere la o serie de descrieri geografice sau însemnări ale călătorilor și cronicarilor srăini din secolele 14, 15, care reprezintă adevărate izvoare istorice. Prezentăm în cele ce urmează câteva însemnări, unde se face referire și la populația de limbă romanică, de origine romană din cele trei țări românești care și după 1400, când oficial se vorbea slavona în țările române, cronicarii aud omenii de rând vorbind o limbă asemănătoare cu latina.
Dacă la acea vreme slavii ar fi format o pătură dominatoarea în țările române, ar fi atras atenția călătorilor și cronicarilor.
Germanul Schiltberger, care a vizitat țările române în 1396 spune că valahii au o limbă a lor deosebită, dare el nu pomenește de existența slavilor ca fiind conlocuitori cu valahii.
Dell Valle, în volumul Călători în țările române, volumul I spunea în 1532, cu prilejul vizitei făcute la Târgoviște: limba lor (a locuitorilor din Târgoviște), este puțin deosebită de limba noastră italiană. ei își zic în limba lor romani, spunând că au venit din vremuri străvechi de la Roma.
Academicianul Ioan Aurel Pop, în articolul, Tradiţii româneşti de viaţă bisericească la începutul mileniului al 2-lea, apărut în revista Lumina, afirmă că de la întemeierea regatului în Ungaria, anul 1000 și până la invazia tătară 1241, au fost consemnate 600 de mănăstiri grecești și doar 180 de așezăminte monahale de rit latin, adică raportul era de 1 la 3. Această observație arată că trecerea populației de pe meleagurile noastre, de la creștinismul latin la cel bizantin s-a făcut treptat, prin biserica grecească, cu aproximativ 200 de ani înaintea bisericii bulgare care forțează trecerea la creștinismul bizantin prin schimbarea alfabetului latin cu cel chirilic.
Комментарии