Tudor Gheorghe - Primăvara mea

PRIMĂVARA MEA

Uite-o, vine-ncet pe vale, calcă parcă-atinge stele,
Râde, cred că i se pare că e prinsă-n joc de iele,
Nu e fată nici femeie, deși plete lungi i-atârnă,
Ca un snop de curcubeie peste umerii de zână.

Primăvară, primăvară!
Râs al mugurilor noi,
Stai puțin la noi în țară,
Măcar pân-o să răsară,
Cel trifoi cu patru foi.
Poate l-om găsi vreodată,
Să ne stea norocu-n poartă.
Primăvară, primăvară!

Tace, răsucind pe-un deget, fraged fir de iarbă mare
Ochii verzi, trupul suleget, mersul dulce legănare
Mâna mică duce-n soare, rupe-o rază și-o înfige
Lângă-un bobocel de floare care tremură și plânge

Primăvară, primăvară!
Râs al mugurilor noi,
Stai puțin la noi în țară,
Măcar pân-o să răsară,
Cel trifoi cu patru foi.
Poate l-om găsi vreodată,
Să ne stea norocu-n poartă.
Primăvară, primăvară!

Tudor Gheorghe